5 minute in mintea lui

Deja ne despartiseram de restul si, o data cu ei, aveam impresia ca se vor desparti si toate retinerile mele fata de tot ceea ce inseamna ea. N-a fost asa. Desi eram numai noi doi, desi eram, in sfarist, numai noi doi, ma simteam un nimic in fata ei. Niciodata nu m-am considerat indeajuns pentru ea. Intotdeauna am avut impresia ca merita mai mult, lucru pe care eu nu l-am putut realiza niciodata.

Palmele imi transpirau groaznic, iar gandul ca va fi din nou in bratele mele mi se parea un lucru de domeniul SF-ului. Stiam ca seara trebuia sa fie a noastra, nu stiam, totusi, cum va decurge si aveam o oarecare teama de afirmare. Ne cunosteam de atat timp, dar emotiile ma faceau sa cred ca acum e prima seara petrecuta impreuna.

Am ajuns. M-am asezat pe stanca inca incalzita de soarele arzator al zilei ce tocmai trecuse si am asteptat sa-i vad primul gest. Stiam ca ceva urma sa se intample. Emotia crescuse asemeni unui munte in intregul meu corp atat de neincapator, incat o emanam. Incercam sa par cat mai calm, incercam sa fac toate acele miscari cat mai normal, astfel incat sa n-o deranjez pe ea din „somnul” pe care si-l propusese. Ma prefaceam ca ma uit spre stele dar gandul imi era numai la chipul ei gingas sprijinit in poalele mele. Ochii, fara sa vreau, erau si ei indreptati tot spre ea. Vedeam stelele prin ea.

Veninul dulceag predestinat acestei seri imi fusese injectat inca de la primul schimb de priviri. Nici n-am apucat sa stabilesc legatura dintre chipul de catifea si cerul albastru, ca m-am trezit jos, intins, langa ea, privind amandoi cerul. Nici nu stiu de ce ma uitam in sus atat timp cat cerul era langa mine, tinandu-ma de mana.

Intr-o fractiune de secunda, tot ce insemna EA imi apartinea. Tot ce trebuia sa fie EA facea parte din mine acum. Ii simteam inima batand, batand prin mine. Era ca si cum corpurile noastre ar fi facut un protest. Acum lucrau impreuna. Respiram, clipeam si ne miscam impreuna. Ma daruisem intregului, ea facuse la fel, ajunsesem un TOT. Un tot care acum se numea NOI.

Cu ea am invatat adevaratul sens al cuvantului NOI. Si m-a invatat atat de bine incat am ajuns sa nu mai vreau sa-l mai impart cu nimeni, niciodata. La definitia din dinctionar a cuvantului NOI ar trebui sa fie scrise numele noastre, pentru ca asta ar inseamna intr-adevar cuvantul. Era un NOI condus de amandoi. Involuntar, conduceam totul catre apogeu. O faceam impreuna, dar fiecare avea impresia ca o face numai el, pentru celalalt.

Primul sarut a fost cel care a anuntat ca veninul tocmai se terminase de administrat. Deja incepea sa-si faca efectul. Observam cum o caldura imi invaluie corpul, ducandu-ma spre o dependenta de nedescris. Dependenta care ii purta numele. O strangeam tot mai tare in brate asemeni unui copil care nu vrea sa-si lase din mana jucaria preferata. Facea la fel. Era un fel de joc al jucariilor. Eram, in acelasi timp, si copii si jucarii. Voiam ca seara sa nu se termine niciodata, iar noi, jucariile, ne imbatam cu simple priviri, imbratisari sau saruturi, pentru ca asta insemna pentru noi etern.

Raportandu-se la noi, timpul era un nimic. Eram atat de prinsi unul in vraja celuilalt, ca o ora a insemnat cinci minute, iar cinci minute, o clipire.

Acum s-a terminat, mi-am luat viata in dinti, incercand totusi sa estimez timpul pierdut pana la urmatoarea intalnire. Pare o vesnicie, una pe care sunt dispus s-o parcurg, oricat de multe as avea de indurat.

Veninul acumulat in aceasta seara, ca in toate celelalte, s-a adunat in acelasi saculet ce se zbate in stanga si face posibila viata. Saculet ce se zbatea impreuna cu al ei cu cateva ore in urma. Veninul nu se termina niciodata, iar fiecare privire, sarut sau imbratisare il face tot mai concentrat si mai greu de diluat. El este vinovat de tot. El imi da fiori, emotii si dependenta. El conduce jumatatea mea din TOT.

Lasă un comentariu

19 comentarii

  • Serginho 28 Iul 2009, ora 15:17

    Deci asta e scris de tine acu, nu? :)
    .-= Ultimul articol al lui Serginho – Am rerevenit… =-.

    • Grim_Cris 28 Iul 2009, ora 15:31

      tu ce crezi?

  • Claudiu 28 Iul 2009, ora 16:20

    Grim de ce nu te apuci sa scri o carte :) Ai sa ai mare succes :)
    .-= Ultimul articol al lui Claudiu – Cum arată blogul meu în Japoneză! =-.

    • Grim_Cris 28 Iul 2009, ora 19:18

      neah, mai am de munca pana acolo

    • fLn 28 Iul 2009, ora 20:41

      Vrei sa-l invinga pe Eminescu la carti vandute per an :))
      .-= Ultimul articol al lui fLn – FLN.ro =-.

      • Grim_Cris 28 Iul 2009, ora 23:25

        :)) daca ma apuc de scris carti o sa revolutionez literatura, sunt sigur de asta :)) … mai bine stau in banca mea

  • inchirieri masini bucuresti 28 Iul 2009, ora 16:07

    El crede ca da :D

  • Axel 28 Iul 2009, ora 16:59

    „Veninul dulceag predestinat acestei seri imi fusese injectat inca de la primul schimb de priviri.”

    Fain spus…frumos. Ai talent cu caru’
    .-= Ultimul articol al lui Axel – CiniC – Alb-Albastru =-.

    • Grim_Cris 28 Iul 2009, ora 19:17

      e, nici chiar asa .. poate doar a avut cine sa ma invete sa nu mai scriu mecanic si sa imi stabilesc mai bine frazele :-:

      e primul articol de acest gen, mai am de munca

  • fLn 28 Iul 2009, ora 20:42

    “Veninul dulceag predestinat acestei seri imi fusese injectat inca de la primul schimb de priviri.”

    au… pacat ca nu sunt fata, dar orcum ma sedus :|
    .-= Ultimul articol al lui fLn – FLN.ro =-.

    • Grim_Cris 28 Iul 2009, ora 23:24

      nu ma asteptam la reactii atat de spumante din partea cititorilor … oare ar trebui sa mai scriu chestii din astea?

  • Alexander 29 Iul 2009, ora 07:41

    Absolut superb!
    .-= Ultimul articol al lui Alexander – YouTube FAIL =-.

    • Grim_Cris 29 Iul 2009, ora 07:48

      Stii? La multe articole astept ca tu sa-ti spui parerea pentru ca esti un critic foarte bun cand vine vorba de lucruri de acest gen. Iar acum, daca spune Alexander ca e absolut superb, pai asa e dom’le

  • Dusha 30 Iul 2009, ora 00:21

    wow…m-ai lasat fara cuvinte…
    Abea astept inca un articol asemanator …
    Bravo !=d>

    • Grim_Cris 30 Iul 2009, ora 09:37

      ma bucur ca-ti place. mai e de asteptat pana la vre-un articol asemanator … mai am de munca :-:

  • Leah 3 Dec 2009, ora 00:10

    wow…am mai descoperit un talent in afara de sk8:>:>…daca ai scrie o carte as citi-o cu siguranta si mi-as aminti cu drag de grim cris,autorul..;))..bafta in continuare!:P

    • Grim_Cris 3 Dec 2009, ora 08:24

      dar nu, inca nu scriu carti. mai am de muncit pana acolo.

      merci pentru ca ma citesti si comentezi!

  • Leah 22 Feb 2011, ora 13:28

    Îmi e, într-un fel, dor de ceea ce scriai înainte, dragă Grim. Acum îmi pare rău că intru pe blog și nu mai găsesc minunățiile astea. Ar trebui să mai scrii din când în când și alte lucruri.
    Dar mă bucur oribil de tare să văd că urci tot mai sus și ai succes. Bafta și bravo pentru ceea ce faci.
    La urma urmei, Grim Cris mi-a provocat plăcerea asta de a scrie.

    • Florea Cristian 22 Feb 2011, ora 14:10

      Nu ştiu dacă o să mai reuşesc să mai scriu ca înainte, în primul rând pentru că am impresia că nu ăsta-i stilul meu şi devine foarte greu să creez aşa ceva şi în al doilea rând pentru că mi se par uşor puerile articolele de genul ăsta, adică texte pe care nu le-ar citi nimeni, că n-are de ce.

      Apropo, mai găseşti puţin din vechiul meu stil în ultimul articol: http://www.floreacristian.ro/wordpresscrobul unde te invit să-ţi dai cu părerea :D