6 lucruri învăţate după 6 luni de stat în Bucureşti

arcul-de-triumf-bucurestiBucureştiul e un oraş plin de praf, periculos, aglomerat peste măsură şi umplut până la refuz de oameni care urăsc moldovenii pe motiv că toţi needucaţii din Moldova trag la capitală şi îi strică din naturaleţe.

Ăsta este, dacă vreţi, topul lucrurilor nasoale pe care le-am auzit despre capitală când spuneam că vreau să fac o facultate aici. Nu m-am lăsat descurajat de ele şi mi-am spus că până nu văd cu ochii mei cum este, nu pot trage nicio concluzie. După 6 luni de Bucureşti, aş avea de spus că…

1. Aglomeraţia îi face pe oameni să fie puţin mai deschişi la minte.

Nu sunt toţi aşa, dar se vede diferenţa în comparaţie cu Focşaniul. Aici nu se uită nimeni ciudat după tine pe stradă dacă porţi nişte căşti mari sau dacă te îmbraci în toate culorile. E o nepăsare care n-ar fi existat fără aglomeraţie.

2. Avem un talent incredibil la a pune etichete urâte pe lucrurile frumoase

Bucureştiul e un oraş al naibii de frumos, dincolo de praf, de urâciunea care se dă la TV şi de oamenii needucaţi. Dacă nu mă credeţi, daţi un click aici şi încă unul aici. Cel mai important este unghiul din care vezi tu lucrurile. Iar dacă te-ai hotărât să observi lucrurile frumoase, o să vezi că o să-ţi meargă mai bine, trust me!

Eu sunt unul care a venit dintr-un oraş fără cinematograf (mă rog, s-a redeschis unul cu câteva luni înainte să plec la facultate) într-unul cu aproape 2 mil de locuitori, o suprafaţă de 228 kmp, câteva mall-uri (chiar, câte sunt?), zeci de săli de teatru, zeci de cinematografe, sute de momente artistice în fiecare zi şi o mulţime de lucruri pe care oraşul meu nu mi le putea oferi. Avantajul meu este că blogging-ul presupune şi întâlniri offline cu oamenii de pe internet şi astfel am început să cunosc frumuseţile Bucureştiului şi să-mi doresc să ştiu mai multe.

3. Nu există prieten mai bun decât Google Maps

Dacă ai un smartphone şi o conexiune la internet nu ai cum să te pierzi în Bucureşti. Un Google Maps, un Transport urban şi un Star Taxi sunt tot ce-ţi trebuie ca să te descurci în orice situaţie.

4. Ai nevoie de două luni ca să înţelegi limbajul celor de-aici

Dacă nu stai în casă 60 de zile în primele două luni de locuit în Bucureşti, o să începi să înţelegi ce înseamnă „mergi trei staţii pe linia lui 41”, „ne vedem în pasaj la Universitate”, „hai în faţă la Mc-ul de la Unirii” şi, pe lângă asta, o să ştii şi cât timp îţi ia să ajungi de la tine de-acasă în orice zonă a Bucureştiului.

Apropo de asta, nu-i o ruşine să spui că nu ştii să ajungi într-un loc. O să vezi că majoritatea oamenilor îţi explică pe unde s-o iei, numai să înţelegi tu limbajul.

5. Libertatea nu înseamnă neapărat mai bine

Bucureştiul e mai scump decât Focşaniul (sau orice alt orăşel mititel de pe hartă) oricum ai lua-o. O să fii uimit când o să vezi cum laşi la casă o grămadă de bani deşi n-ai cumpărat mare lucru, sau cum două beri în oraşul tău costă cât o bere de aici.

Totodată, ziua o să se ducă mult mai repede, deşi dormi mai puţin şi nu ţi se pare că faci prea multe. Întâlnirile dese cu prietenii din liceu se vor transforma în întâlniri săptămânale, o dată pe lună, apoi în: „dacă ne nimerim în acelaşi weekend acasă, ne vedem. Dacă nu, asta e”. Programul de acasă nu se potriveşte cu cel de-aici nicicum.

Libertatea va însemna şi mai multă responsabilitate. Dacă ţi-e lene să te ridici şi să mănânci vei fi singurul care va avea de suferit. Dacă te îmbeţi în fiecare seară, la fel, vei fi singurul care va suporta consecinţele. Nu stă nimeni să te controleze, dar asta nu înseamnă că trebuie să-ţi baţi joc de tine.

6. Singura soluţie ca să supravieţuieşti este să te adaptezi

Bine, lucrurile nu arată chiar atât de dramatic pe cum sună subtitlul meu, dar trebuie, totuşi, să înveţi că aici oamenii sunt puţin mai răi decât locul din care vii tu, puţin mai grăbiţi şi, mare parte din ei, dispuşi să profite de naivitatea ta.

Nu-i greu să te adaptezi (ba e chiar interesant) şi nici nu-i nevoie să fii sceptic în legătură cu tot ce-i în jurul tău, dar o să-ţi ia puţin timp să te obişnuieşti cu stilul de-aici.

Articolul acesta ar fi putut să aibă şi titlul „Cum e să fii student la Bucureşti”, că s-ar fi potrivit perfect. :)) Mai completaţi-l voi, dacă mai vreţi. Eu mă opresc aici.

Tags:
    1. Madalin Blidaru joi, 21 martie 2013, 17:09
      • Cristian Florea joi, 21 martie 2013, 17:24
    2. Sandra joi, 21 martie 2013, 17:13
    3. Catalinu joi, 21 martie 2013, 17:15
      • Cristian Florea joi, 21 martie 2013, 17:25
    4. Alexandru joi, 21 martie 2013, 17:36
      • Cristian Florea joi, 21 martie 2013, 17:43
    5. Refu joi, 21 martie 2013, 17:42
      • Cristian Florea joi, 21 martie 2013, 17:44
    6. Anda vineri, 22 martie 2013, 8:00
      • Cristian Florea vineri, 22 martie 2013, 10:41
        • Anda vineri, 22 martie 2013, 10:45
        • Cristian Florea vineri, 22 martie 2013, 17:17
    7. Ciprian Pardău vineri, 22 martie 2013, 9:02
      • Cristian Florea vineri, 22 martie 2013, 10:39
        • alina miercuri, 4 septembrie 2013, 0:13
        • Cristian Florea miercuri, 4 septembrie 2013, 12:44
    8. coolnewz vineri, 22 martie 2013, 11:24
    9. Laura vineri, 22 martie 2013, 17:26
    10. Danyzus vineri, 22 martie 2013, 22:46
    11. Iuliana Ciucurel sâmbătă, 23 martie 2013, 17:23
      • Cristian Florea sâmbătă, 23 martie 2013, 18:15
    12. Laurentiu marți, 26 martie 2013, 23:56
      • Cristian Florea miercuri, 27 martie 2013, 20:28
    13. Florea Cosmin-Ionut miercuri, 3 iulie 2013, 22:48
      • Cristian Florea joi, 4 iulie 2013, 12:59
    14. Júlia duminică, 8 septembrie 2013, 13:52
      • Cristian Florea duminică, 8 septembrie 2013, 18:42
    15. Zdruly duminică, 19 ianuarie 2014, 4:14
    16. ioan vineri, 19 decembrie 2014, 20:46
    17. Hello duminică, 30 august 2015, 12:24
    18. Giuliamari sâmbătă, 26 septembrie 2015, 0:17

    Adaugă un comentariu