Cum am ajutat la amenajarea unei case de la SOS Satele Copiilor

Săptămâna trecută te invitam pe tine și pe ceilalți cititori să-mi dați idei de decorare pentru pereții unei case în care urmau să se mute câțiva copii defavorizați din cadrul proiectului SOS Satele Copiilor. Pentru cei care nu știu, cei de la SOS Satele Copiilor au grijă să le ofere unor copii defavorizați din România un mediu în care să aibă o copilărie normală. Practic, ei construiesc niște case în care aceștia stau alături de o mamă, iar toate casele sunt aranjate sub forma unui sat, astfel încât toți copiii să se joace în aceeași curte și să simtă că fac parte dintr-o comunitate.

Vineri am fost alături de angajați savana să amenajăm o casă în care urmau să se mai mute câțiva copii. În mesajul pe care l-am scris săptămâna trecută ziceam că vrem să decorăm pereții acelei case, dar până la urmă n-am mai făcut asta. Ca să grăbim puțin momentul în care se vor muta copiii acolo, cei de la savana au vopsit pereții în alb, iar eu și Antonia am fost ca să-i ajutăm să vopsească și geamurile și ușile. Ideea de a decora pereții nu s-a pierdut, dar mai important acum e să le oferim copiilor cât mai repede un loc în care să locuiască și abia apoi o să ne gândim la cum am putea amenaja pereții (folosind și propunerile primite în materialul anterior, bineînțeles).

Așa cum ziceam mai sus, am fost să ajutăm la vopsirea unor geamuri și uși. Eu am vopsit cadrul unui geam imens, asta în timp ce angajații savana se ocupau de uși sau de balustrade. Cât timp amenajam noi casa, o parte dintre copiii din satul SOS au luat parte la un atelier de pictură, unde au fost învățați să deseneze și să coloreze niște tablouri care ulterior au fost scoase la licitație și cumpărate de către angajații savana. Bineînțeles, banii obținuți în urma licitației au rămas la SOS Satele Copiilor.

Mi s-a părut o inițiativă excelentă, pornind de la ajutorul pe care savana a ales să-l dea celor de la SOS (prin materiale și forță de muncă), până la ideea de a apela la creativitatea celor mici în realizarea acelor tablouri. Nu pot să descriu cât de impresionați erau cei mici când vedeau că tablourile lor se vând, asta însemnând automat că cineva le apreciază munca și că se va bucura de ceea ce au creat ei. Vreau să-ți arăt și o poză pe care am urcat-o pe Facebook vineri. Să citești și descrierea:

Un părinte a venit cu copilul la licitație și i-a zis că-l lasă pe el să decidă dacă să ia tabloul sau nu. Ajunsese…

Posted by Cristian Florea on Friday, November 20, 2015

Dar mai am și alte fotografii:

Una peste alta, experiența pentru mine a fost foarte interesantă și m-am simțit grozav știind că ajut, iar când îi vedeam pe copii curioși de ce facem noi acolo, în acea casă, îmi creștea inima și mai tare. Și să-i fi văzut când îi întrebam la ce tablou au lucrat ei și-mi explicau cu lux de amănunte de ce au ales să-l facă așa și nu altfel. Copiii aceia reușesc să-ți arate că multe dintre problemele pe care le avem noi nu există și că până și cele mai banale reușite reprezintă un motiv destul de bun ca să simți că ziua ta e mai bună.

Lasă un comentariu

Un comentariu