Am participat şi eu la olimpiadă la un moment dat. Şi-am luat zero puncte.

cat de rapid tasteziSe întâmpla acum mai bine de 8 ani (ştiu, nici mie nu-mi vine să cred cum a trecut timpul) şi, în clasa a V-a fiind, am fost convins să particip la olimpiada de programare (pe vremea aia era materia mea preferată). Deşi pare uimitor, făceam programare în clasa a V-a. Borland Pascal, parcă se numea, iar mie îmi plăcea incredibil de mult, iar acum nu reuşesc să-mi dau seama de ce.

Ca orice copil care merge la olimpiadă, înainte de proba propriu-zisă am avut o discuţie cu profesoara care mă pregătea, în care trebuiau să mi se dezvăluie cele mai ascunse secrete ale participării la olimpiadă, iar eu trebuia să bag la cap tot ce mi se zicea.

Ţin minte că mă simţeam foarte bine pregătit, iar micile secrete le primeam ca pe nişte sfaturi care mi se repetau pentru a nu-ştiu-câta oară. Erau, într-adevăr, nişte ponturi foarte bune, dar la cât de pregătit mă simţeam, eram convins că mă descurc şi fără ele.

– Ţi-e teamă?, întreabă profesoara după ce mi-a explicat detaliat timp de vreo oră nişte metode rapide de rezolvare.
– Puţin, zic, dar nu pentru că n-aş şti cum se rezolvă problemele.
– Atunci?
– Că nu scriu destul de rapid la calculator şi s-ar putea ca alţii să termine înaintea mea.

Cu un calm pe care nu-l înţeleg nici acum (eu m-aş fi tăvălit pe jos de râs dacă mi-ar fi zis cineva ce-am spus eu atunci), mi-a explicat că nu contează cine termină primul, ci care rezolvă cel mai corect cerinţele alea.

Bineînţeles că n-am ascultat nimic şi că, în ziua concursului, imediat după ce-am primit subiectele şi-am citit cerinţa, am aruncat rapid un ochi în sală să văd cu câtă viteză tastează rivalii mei. Nu m-a speriat nici unul, dar nici încredere prea mare nu mi-au dat, iar toată olimpiada am scris-o ca şi cum aş fi fost băgat în priză. Nu acceptam ca altul să termine înaintea mea, fie că rezolva corect sau nu.

Parcă văd şi acum cerinţa: „Rezolvaţi prin cea mai uşoară metodă următoarele două probleme”, iar eu, în naivitatea mea: „cea mai uşoară metodă este prima metodă care-mi vine în minte. Nu se poate altfel!”.

Aşa am trecut eu peste olimpiadă cu zero puncte, pentru că rezolvasem ambele probleme, dar printr-o metodă care nu era cea mai uşoară. Nu mi s-a părut o tragedie prea mare, pentru că, dacă-mi amintesc bine, terminasem primul. Totuşi, de fiecare dată când văd câte-un joculeţ care-ţi testează rapididatea la scris, rămân fascinat de el.

Din 2010 am reuşit să mai adaug vreo 20 de cuvinte la recordul de-aici, iar astăzi Andrei mi-a arătat un alt joc (mult mai interactiv decât primul), pe care nu l-am putut ţine doar pentru mine.

Acestea fiind zise, eu mă întorc la jocul meu, iar pe voi vă rog să-mi împărtăşiţi experienţa primei participări la olimpiadă, ca să ştiu dacă am fost singurul cu începuturi din astea. :))

Lasă un comentariu

11 comentarii

  • George Jipa 15 Ian 2013, ora 19:21

    Prima olimpiada a fost in generala, la istorie (etapa judeteana, parca), dar nu pot sa zic ca am avut atat de mult ghinion. In afara ca mi-au schimbat sexul (pe liste ma chema Georgiana) si ca am luat o nota decenta (parca 8.40) care nu mi-a permis sa merg mai departe (pt ca doar daca aveai peste 8.50 puteai trece), totul fu’ ok.. zic eu, nu ? :)

    Tin minte ca am fost si la o olimpiada la informatica (mai mult concurs)… cu un site despre Disturbed (sample: http://www.youtube.com/watch?v=09LTT0xwdfw ), iar toata lumea de acolo avea site-uri educationale. Evident ca examinatorii s-au uitat stramb, dar m-am simtit bine… :)))

  • Mihai Badea 15 Ian 2013, ora 20:29

    Si eu fac programare(C++) din clasa a cincea. E cam aiurea ca la olimpiada se puncteaza asa. Daca uiti de exemplu sa pui o virgula, in rest faci totul bine, iei 0/100.

    • Cristian Florea 15 Ian 2013, ora 20:38

      Eh, noi să fim sănătoşi. Priceperea într-un anumit domeniu nu cred că se măsoară neapărat în rezultatele de la olimpiadă.

  • ZDZero 19 Ian 2013, ora 13:16

    eu tot timpul la olimpiade fac putine puncte. la concursuri cel mai rau rezultat a fost o mentiune, cel mai bun locul 1. si culmea e ca pt concursuri nu m-am pregatit niciodata. cand eram mic aveam un joc in genul astuia in care trebuia sa „impusti” cuvintele. ce-mi mai placea.

  • Carmen 22 Ian 2013, ora 11:09

    Nu a fost prima olimpiada insa imi aduc aminte ca la olimpiada de biologie din clasa a 7-a, la faza pe scoala, am intarziat la ore si n-am avut idee ca are loc o astfel de proba. M-a bagat profa in sala, a zis sa incerc si eu si am copiat-o incat am luat 96 de puncte. Ce s-a intamplat dupa? Invata pentru olimpiada zonala, esti o eleva buna!

    • Cristian Florea 22 Ian 2013, ora 18:37

      :)) asta da întâmplare amuzantă. Eu nu mi-aş fi luat atâtea pe cap. Adică n-aş fi copiat de 96 de puncte.

  • Sandra Clipea 23 Ian 2013, ora 12:35

    Heh, prima oara am participat la olimpiada de romana, tot in clasa a V-a. M-am calificat pe tara. De atunci, am fost olimpica in fiecare an la romana :).

    Si ca sa nu crezi ca esti singurul care a dat-o in bara in randul ”olimpicilor”, subsemnata s-a calificat (prin nu stiu ce minune) in clasa a VII-a, pe judet la olimpiada de chimie si ma luptam cu inca 3 elevi foarte buni pentru calificarea la nationala.

    Nu mi-au placut in viata mea stiintele exacte si chimia era limba chineza pentru mine. N-am luat 0, am luat 1,23 de puncte. Nu mi-a mai trebuit altceva in afara de romana de atunci :D.

  • Vlad 26 Aug 2015, ora 14:59

    In cazul meu ,prima mea olimpiada a fost ca am cea de romana,unde la faza locala cred ca am luat 78p :)),urmand un concurs interesant +-Poezie unde am obtiunut p2 pe judet si diefrite concursuri insemnificative…Intr a 6a am reusit sa ajung la judeteana de romana,unde am obtiunut un rezultat prost,iar anul asta am fost al 2lea din judet,si am luat premiu special la Concursul Ionel Teodoreanu,la Iasi….