Acum există un certificat de voluntariat care chiar te ajută la CV: Green Endorsement
Uite cum poţi să activezi niște emoticoane faine pe iPhone *\(^o^)/*
Am fost zilele trecute, la invitația celor de la Salvați Copiii România, la un workshop destinat bloggerilor, în care am discutat despre abuzurile copiilor în familie sau la școală, despre ce drepturi au aceștia, ce efecte psihologice au aceste abuzuri asupra copiilor și cam ce am putea noi să facem în cazul în care vedem un abuz. Sunt o mulțime de informații de scris, așa că pregătește-te.
Cum recunoaștem un abuz?
Conform articolului 94, abuz asupra copilului = orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de copil, prin care sunt puse în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului. Abuzul poate fi fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic. Tot abuz e și umilirea verbală sau nonverbală, intimidarea, ridiculizarea, terorizarea și de discriminarea. Dar abuz se numește și dacă părintele își neglijează copilul sau nu-l lasă pe mâna cuiva capabil cât timp este el la serviciu.
Personal, nu știam că dacă un profesor îți zice că ești prost sau incapabil înseamnă că te-a abuzat psihic și poți să-l pui la punct cu legea. Numai eu cunosc zeci de astfel de exemple, văzute live în anii în care am fost elev.
Câteva cifre despre abuzul copiilor din România
De menționat, înainte de toate, e că în 2004 România a introdus legea care interzice total pedeapsele corporale și tratamentele umilitoare asupra copiilor. Am fost a 14-a țară din lume în care a fost introdusă o lege de acest tip, iar acum sunt 48 de astfel de țări.
Pentru că la noi „bătaia e ruptă din rai” e înțeleasă prost (de fapt, e rupt din rai nu înseamnă că vine din rai, ci că e ruptă de ceea ce există în rai), în urma unui studiu efectuat în 2013 aflăm că:
- 38% dintre părinți recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie;
- Corecţiile precum „lovitul cu palma”/„urecheala” nu sunt percepute de părinţi şi, într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic;
- 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului;
- 63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor;
- 18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn.
Între ianuarie și septembrie 2015, au fost sesizate aproximativ 10.207 cazuri de abuz asupra copilului, dintre care 93% s-au petrecut în cadrul familiei. Mai mult, 8% dintre cei 10.207 copii erau cu vârstă mai mică de 1 an, 10% cu vârste cuprinse între 1 și 2 ani, 21% pentru copii cu vârste între 3 și 6 ani, 18% pentru copii între 7 și 9 ani, 23% pentru copii cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani și 20% pentru copii cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani.
Mie mi s-a părut uluitor că sunt părinţi care-și abuzează copiii mai mici de un an.
Ce zice legea
Legea 272/2004 privind promovarea și protecția drepturilor copilului
Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante. – Art. 33. – (1)
Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului. – Art. 33. – (2)
În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise. – Art. 52. – (2)
Sunt interzise săvârşirea oricărui act de violenţă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie, cât şi în instituţiile care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor, în unităţi sanitare, unităţi de învăţământ, precum şi în orice altă instituţie publică sau privată care furnizează servicii sau desfăşoară activităţi cu copii. – Art. 95. – (1)
Cine poate sesiza un abuz și cum
Sesizările cu privire la abuzurile comise asupra copiilor pot fi făcute de oricine are cunoștință de acestea, inclusiv de către copii, indiferent de vărstă și de condiția de martori sau victime ale abuzurilor.
Sesizările se pot face la:
- Serviciul de urgență 112 (Poliția) sau serviciul de securitate.
- Telefonic către Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC).
- Numărul 116 111 – Telefonul Copilului.
- Telefonic sau prin email folosind serviciile de Helpline Salvați Copiii. (HELPLINE 0800 070 040 – copii singuri acasă / 0800 410 414 – consiliere psihologică / 031 80 80 000 – siguranța online.
Și dacă fac o sesizare înseamnă că acel copil va fi separat de părinți?
Nu chiar. Articolul 2 din Legea 272/2004 vorbește despre principiul interesului superior al copilului care, pe limbajul nostru însemană că atunci când se aplică legea, autoritățile publice și instanțele judecătorești trebuie să dovedească faptul că interesele copilului au fost promovate și protejate.
În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere (fix în ordinea asta):
- nevoile de dezvoltare ale copilului;
- opinia copilului;
- istoricul copilului;
- capacitatea părinţilor;
- menţinerea relaţiilor personale.
Deci dacă știi că vecina de la 3 își bate copilul în fiecare zi, nu înseamnă că o reclamație îl va despărți pe copil de părinți, ci că autoritățile vor investiga cazul și că în unele situații s-ar putea să fie de-ajuns ca un psiholog să lucreze puțin cu părintele. Dintre cei 10.207 copii abuzați despre care vorbeam mai sus, 7560 au rămas în familiile lor, în contextul oferirii de servicii de suport.
La workshop s-a mai iscat o întrebare: Dacă vezi pe stradă că un părinte își bate copilul și filmezi lucrul ăsta, poți folosi proba video către autorități?
Răspunsul sună cam așa: Da, dar asta nu-ți garantează soluționarea problemei. Filmul tău nu va fi decizional, ci va ajuta ca autoritățile să înceapă o anchetă și să investigheze ce se întâmplă în acea familie.
Sper că acest articol a mai lămurit puțin lucrurile în ceea ce privește abuzul asupra copiilor. Important e ca atunci când observăm un asemenea comportament, să nu fim indiferenți.
