Atenţie, vă rog. Avem un guest post despre fotbal

Nu se întâmplă prea des să accept Guest Posturi pe blog. Nu pentru că-s eu prea pretenţios, ci pentru că vreau să fac în aşa fel încât majoritatea conţinutului de-aici să-mi aparţină. Totuşi mai fac şi excepţii, cum a fost când am rugat-o pe mama să scrie un guest post sau acum, când l-am rugat pe Adi s-o facă, dacă tot a fost la Finala Cupei Coca-Cola, iar eu n-am ajuns. Să începem, deci:

În clasa a IV-a m-am apucat de fotbal. Țin minte că am fost cu maică-mea și cu taică-meu la stadion și am stat de vorbă cu Mihai Ianovschi (nu cel tânăr) care se ocupa de formarea generației 1994. Am făcut junioratul acolo, după care din pricina unor probleme de sănătate a trebuit să renunț.

Joc de atunci fotbal cu prietenii ori de câte ori am ocazia și sunt fan fotbal și în mod special fan Liverpool F.C. Iar când vine vorba de fotbal, nu pot să nu arunc o ureche și mai pe urmă o opinie.

Prin urmare, pe 25 mai m-am deplasat la Sala Dinamo din Ștefan cel Mare pentru a asista la finalele ediției a III-a a Cupei Coca-Cola la fotbal. Este o competiție de fotbal între liceele din toată țara și țin minte că-n urmă cu doi ani de zile am avut și eu șansa să particip la această competiție, dar neînțelegerile de atunci cu profesorul de sport au făcut de așa natură încât să nu mai ajung.

Iată că de data aceasta, chiar dacă nu din postura de participant, tot am ajuns la frumoasa competiție organizată de Coca-Cola. Statistic vorbind, la această ediție nu mai puțin de 6000 de liceeni s-au prezentat la start, reprezentând 493 de echipe. Până la ora semifinalelor, 455 de ore s-au petrecut pe terenul de fotbal și 4460 de goluri s-au înscris.

Numere impresionante peste tot. Dar când am citit aceste lucruri, nu m-am lăsat impresionat. Am vrut să văd și fotbal, fiindcă sunt un om mai pretențios de fel, mai ales când vine vorba de lucruri pe care le-am făcut și eu și le stăpânesc destul de bine.

Aa, înce ceva, premiul? Un cantonament în Italia, la Roma alături de alți tineri talentați sub îndrumarea unor antrenori profesioniști din Brazilia. Așadar, nu orice fel de premiu, ci unul cu o miză uriașă.

De la ora 10.00 s-a disputat finala între fete. Liceul Tehnologic Nicolae Bălcescu Voluntari împotriva Liceului Tehnic Auto Craiova. Lume destul de multă în sală și atmosferă ca de finală de cupă. Pe parcursul meciului chiar s-au strâns și mai multe persoane decât la început, probabil și din cauza finalei băieților ce urma.

Pentru prima dată în viața mea am asistat la un meci de fotbal între fete. Nu mă așteptam la nimic impresionant, doar eram curios de ce va fi.

Dintre toate bazaconiile pe care mă pregătisem să le văd, acestea toate mi-au fost anulate printr-un joc tactic nemaipomenit, control al mingii impresionant, o bătaie pentru minge ca la băieți, ba uneori prea exagerat și o condiție fizică perfectă.

Meciul fetelor a fost frumos în primele minute ale sale, atunci când s-a și marcat, jocul a fost strâns, dar pentru mine de la bun început a existat un singur câștigator – Craiova. S-a creat un tipar fascinant la aceste finale, în care cuvântul „calm” a jucat un rol important, a devenit chiar laitmotiv al ambelor meciuri, atât la fete cât și la băieți.

Craiova a știut să-și păstreze calmul, a păstrat controlul asupra balonului pe toată durata partidei și a profitat de oboseala adversarului din final. A dat dovadă, fete fiind, de o maturitate incredibilă în joc. Vă spun sincer c-am rămas uimit de ce fotbal au putut să joace fetele. Neașteptat de bun.

Scorul final a fost de 3 la 17 în favoarea oltencelor. Destul de categoric, nu?

De partea cealaltă, la băieți, meciul a fost unul echilibrat până la un moment dat. Fiind băieți, mă așteptam ca tensiunea să fie mai mare și chiar așa a fost. Publicul a jucat un rol uriaș în această partidă, favoriții fiind categoric băieții din București.

Cu toate acestea, Baia Mare a deschis repede scorul, la prima fază. După aceea a urmat un joc în care Baia Mare se apăra cu tot efectivul, în timp ce liceeni de la Colegiul Tehnic Mihai I căutau breșe în defensiva băimăreană.

În cele din urmă, băieții din București au preluat controlul total asupra jocului, iar apărarea zonală și contraatacul n-au mai funcționat pentru „echipa oaspete”, astfel că s-au văzut egalați și conduși până la pauză.

Repriza a II-a a venit ca o confirmare a finalului celei dintâi. Bucureștiul la cârma jocului, a pasat, a făcut spectacol, și-a păstrat calmul și a arătat o disciplină de joc nemaipomenită. Scor final, Liceul Tehnic Mihai I 8-3 Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu.

Din punct de vedere fotbalistic, am avut ce vedea. Cât despre public, acesta a fost pe măsură, iar organizarea perfectă. Admir această implicare în sport a celor de la Coca-Cola, iar competiția Cupa Coca-Cola este una care va aduce din ce în ce mai mult sportul mai aproape de liceeni.

Morala ce trebuie extrasă din aceste finale este aceea că învigătorul întotdeauna are controlul, de la început până la final, iar calmul este cheia. Un învingător va ști întotdeauna să gestioneze situația în așa fel încât să nu iasă de sub control, iar asta se face mai mereu cu calm.

În încheiere, aș dori să felicit câștigătoarele – Liceul Tehnic Auto Craiova și Liceul Tehnic Feroviar Mihai I, București – și să le urez mult spor la Roma acolo unde vor avea de muncă, dar și o experiență frumoasă de câștigat.

Ce cred eu despre Cupa Coca-Cola am scris aici deja.

Lasă un comentariu

N-a fost lăsat niciun comentariu la acest articol.
Fii tu cel care începe discuția!