Cam cât de tare poate să nu-ţi pese că ai o zi proastă

Azi a fost cel mai ghinionist început de zi pe care l-am avut vreodată şi am fost atât de uimit de asta, încât, în loc să mă enervez, am preferat să nu-mi pese.

Aveam de făcut nişte bannere de dimineaţă. Asta înainte să merg la Online Marketing Academy, care începea la 10:00. Tot azi, laptopul pe care ţineam fişierele din care trebuia să fac bannerele s-a gândit să-şi instaleze timp de vreo oră nişte update-uri şi nu m-am îndurat să nu-l las. Când, în sfârşit, am avut acces la fişiere şi am făcut bannerele, conexiunea la internet s-a gândit că ar fi bine să nu mai funcţioneze, deci n-aveam cum să le urc acolo unde doream.

Era deja 9:45 şi nu mai puteam sta să văd ce are internetul, motiv pentru care am hotărât să pun bannerele pe un stick şi să le urc unde trebuie în timpul unei conferinţe de la OMA.

Şi de parcă n-ar fi fost de ajuns, graba de a ajunge la ora 10:00 unde trebuie a fost stopată imediat, pentru că se blocase de vreo 10 minute interfonul de la scara blocului şi nimeni nu putea deschide uşa nicicum, iar în privirile vecinilor, care erau, cu siguranţă, la fel de grăbiţi ca mine, nu se mai citea nicio urmă de speranţă.

Nu ştiu cum s-a făcut, dar după încă vreo 5 minute de tras şi de împins de uşă, am reuşit să ieşim. În timp ce mă gândeam la cât de ghinionistă este ziua, mi-am dat seama că am uitat să iau stick-ul cu bannerele. Norocul meu a fost că s-a întors Marin în timp util la birou şi a putut să le urce el.

Când mi-am dat seama cât de ridicolă este situaţia, m-am gândit că ar fi mai bine să scriu ceva pe Facebook în loc să mă enervez. :))

end

Lasă un comentariu

2 comentarii

  • Intuneric 28 Noi 2013, ora 16:38

    Trebuie sa recunosti, totusi, ca zilele astea proaste sunt extrem de distractive… privite retrospectiv.