Când o să fii mai bătrân o să asculţi şi jazz, copile

Cuvintele din titlu le-am auzit acum vreun an de zile într-o discuţie despre muzică cu o persoană mai în vârstă. A continuat apoi „şi eu tot cu rock am început, apoi am învăţat să apreciez şi jazzul”.

Îmi amintesc de discuţia asta de fiecare dată când aud câte-o piesă jazz, pentru că până acum nu s-a lipit de mine mare lucru din stilul acesta muzical. Cu toate că, trebuie să recunosc, nici n-am încercat să ascult mare lucru . Singura piesă din zona asta care s-a lipit de mine (nu ştiu cum mi-a ajuns în playlist) e Don’t Cry for Louie. Totuşi, de fiecare dată când prind ocazia, încerc să ascult şi să înţeleg muzica asta.

Zilele trecute am ascultat-o live pe Aylin, cântăreaţa şi actriţa de naţionalitate turcă, născută în România, care adoptă un stil de jazz amestecat cu puţin pop. Evenimentul a fost organizat de Blogal Initiative special pentru bloggeri, iar lucrul acesta a dat, în ochii mei, un plus de valoare concertului. Sincer să-ţi spun, nu ştiu dacă m-aş fi dus la un concert Aylin de capul meu. Doar târât de vreun prieten, cumva.

Am fost foarte atent, aşa cum fac de fiecare dată când descopăr muzică nouă, la partea instrumentală a pieselor, că din punctul meu de vedere asta cântăreşte cel mai mult într-o melodie. Abia apoi sunt versurile. Iar instrumentele nu sună rău. Pop-Jazz-ul cântat de Aylin şi echipa e chiar ok. Luaţi, de pildă, piesa următoare.

Îţi dai seama ce înseamnă să asculţi instrumentele alea live? Da, despre asta vorbesc. A fost o experienţă tare faină şi dacă aş avea ocazia, aş mai merge la un concert de-al ei sau la orice altfel de concert jazz ori pop-jazz, că stilul nu-i chiar de lepădat, chiar dacă momentan nu-l înţeleg aşa cum trebuie.

aylin cadir

Iar dacă aveţi recomandări de piese, albume sau artişti jazz pe care aş putea să-i ascult, vă rog să-mi spuneţi, că-s deschis spre aşa ceva.

Lasă un comentariu

4 comentarii