Când publicul cântă cu tine melodii compuse acum 16 ani

Am scris în ultimele 3 zile atâtea articole despre muzică, încât aş putea da impresia că mă pricep. Da, mă pricep, dar doar la nivelul unuia a cărui ureche s-a hotărât să nu fie muzicală, ci normală, spre afonă.

Aseară am fost în Silver Church la un concert Viţa de Vie. Nu-i mai auzisem pe băieţi live de vara trecută, când au cântat în Vamă la Folk You. Atunci a fost prima audiţie a proiectului lor acustic şi pentru că mi-a plăcut, mi s-a făcut dor.

Aseară a fost o amestecătură de melodii acustice cu electrice. S-a sărit şi ţipat pe „Basul şi cu toba mare” în versiunea ei originală, pe Varză, în versiunea dubstep şi pe multe alte melodii în variante acustice. Dintre toate melodiile acustice, preferata mea rămâne „Sunetul mai tare”, pentru că sună aşa:

Viţa de Vie este una dintre puţinele trupe din România care poate cânta la nesfârşit melodii de la începuturile formaţiei, fără ca publicul să se plictisească. Asta nu arată decât faptul că acele compoziţii au fost într-adevăr extraordinare.

În deschidere au mai cântat Litera 1 şi Days of Confusion. Primii nu-s pe aceeaşi lungime de undă cu mine, dar cei din urmă sună chiar fain. I-aş asemui cu Sum 41. Mă rog, mie de ei mi-au amintit.

Tags:
    1. Sandra sâmbătă, 18 mai 2013, 8:30
      • Cristian Florea sâmbătă, 18 mai 2013, 8:39
    2. Gabriel Ursan duminică, 19 mai 2013, 1:33
      • Cristian Florea luni, 20 mai 2013, 16:17
    3. Carmen marți, 28 mai 2013, 16:39

    Adaugă un comentariu