Ce schimbări aş aduce eu sportului din şcoli

De vreo 13 ani încoace se organizează în Sectorul 1 din Bucureşti o competiţie sportivă care se cheamă Cupa 1. Pe scurt, Asociaţia Sport pentru Viaţă, împreună cu Andrei Chiliman – primarul Sectorului 1, s-au gândit că n-ar strica o competiţie în care elevii din şcolile şi liceele din Sectorul 1 să se întreacă la atletism, baschet, handbal, volei și fotbal. Şi pentru că şi eu am făcut educaţie fizică în şcoală, m-au rugat să-mi dau cu părerea despre sistem şi să scriu să scriu ce-aş schimba, că poate or citi şi profesorii de educaţie fizică (din Sectorul 1 sau nu) şi-şi vor schimba puţin atitudinea.

elevi jucand baschetAm stat şi m-am tot gândit la cum aş putea să încep, că într-un sistem în care elevul e mult mai atras de calculator decât de sport, ai putea să-i aduci şi dragoni îmbrăcaţi în atleţi la orele de educaţie fizică şi s-ar putea să nu mişte vreun deget ca să vină în sală, deci schimbările sunt bune, numai că trebuie să aibă şi cine să se bucure de ele.

Totuşi, cred că cel mai mult aş munci la a-i face pe profesori să fie prieteni cu elevii. I-aş învăţa să treacă de bariera profesor-elev, să treacă de stadiul ăla în care au impresia că meseria îi obligă să vină la sală şi să fugărească nişte copii şi, în schimb, i-aş determina să desfăşoare ora activ alături de ei, nu doar prin a-i supraveghea şi a le da indicaţii. I-aş învăţa să alerge cu copiii şi să iasă cu ei la diverse activităţi sportive în timpul liber. Ironia face că în liceul meu turele de pedalat la care participau elevii se făceau cu profesorul de mate, nu cu cel de sport.

Aş mai încerca să fac un schimb de contacte între profesorii de sport şi cluburile sportive din fiecare oraş. Adică dacă eu, ca elev, mă duc la profesorul de sport şi-i spun că vreau să fac nu ştiu, freesbee, el să mă pună în legătură cu cine trebuie ca să pot face asta profesionist. Mi se pare că mulţi elevi nu se apucă de sport de performanţă pentru că n-au părinţii timp să caute un loc în care să se poată desfăşura.

Eu m-am apucat de atletism pentru că a venit un antrenor la noi la şcoală în timpul orei de educaţie fizică şi, după ce am dat câteva ture de teren, mi-a zis că par să mă pricep şi că ar fi fain să merg la sală, să mai dau câteva ture şi pe-acolo. Dacă n-ar fi fost el, probabil nici azi n-aş fi ştiut unde e sala de atletism din Focşani.

În schimb, dacă profesorul meu de sport s-ar fi implicat mai mult, poate m-ar fi trimis direct acolo, înainte să vină antrenorul de atletism să vadă cum ne mişcăm.

Şi o ultimă schimbare de pe listă (ca să nu ne lungim prea mult): aş face un program prin care i-aş învăţa în fiecare lună pe elevi câte un sport nou. Adică le-aş arăta bazele câte unui sport nou la fiecare început de lună, că eu mă săturasem la un moment dat de fotbal, baschet şi handbal în şcoală.

Foarte interesant la Cupa 1 este că organizatorii tot încearcă să apropie părinţii, copiii şi profesorii unii de ceilalţi. Spre exemplu, ieri s-a disputat un meci de fotbal foarte fain între profesorii de sport din Sectorul 1 şi părinţii copiilor înscrişi la Cupa 1. Păi ce, numai elevii să se joace? :))

Apropo, tu ce schimbări ai aduce sportului din şcoli?

sursa foto

    1. David Mitran joi, 5 iunie 2014, 14:04
      • Cristian Florea joi, 5 iunie 2014, 22:45
    2. Laura K. joi, 5 iunie 2014, 14:14
      • Cristian Florea joi, 5 iunie 2014, 22:46
    3. Adi joi, 5 iunie 2014, 15:04
      • Cristian Florea joi, 5 iunie 2014, 22:47
    4. Adelina vineri, 6 iunie 2014, 16:41
      • Cristian Florea sâmbătă, 7 iunie 2014, 4:20
    5. Camelia sâmbătă, 7 iunie 2014, 13:07
      • Cristian Florea sâmbătă, 7 iunie 2014, 14:37

    Adaugă un comentariu