Christmas it’s faith, not shopping…

Articol scris de Marius Raczek vizavi de ce-am postat eu pe Facebook legat de supermarket-urile care au umplut din noiembrie rafturile cu articole de Crăciun.

…acest lucru l-am gandit dupa vreo trei sarbatori petrecute intr-un supermarket.

Experienta de a lucra intr-un supermarket poate fi vazuta din perspective diferite. Poti ajunge sa-ti placa comertul dar poti sa te scarbesti de acest fenomen.

Poate cel mai trist moment este acela cand se apropie sarbatorile, iar tu trebuie sa fii prezent, pentru ca (nu-i asa?) rafturile nu au voie sase goleasca. Este perioada in care “prostimea” arunca cu bani pe toate nimicurile.

Viata intr-un supermarket este impartita pe sezoane. Cum un sezon se termina, automat vine urmatorul, nu exista momente de respir. In ianuarie te pregatesti Valentine’s Day, apoi de 1 si 8 martie, Pastele, 1 mai, sezonul de vara, inceputul scolii, Halloween, Craciunul si apoi totul se repeta intr-un perpetuum mobile infernal. La acestea se adauga promotiile, pentru care trebuie sa muncesti din greu duminica seara, pentru ca luni, la prima ora, clientul sa gaseasca pretiosul articol cu pret redus (…si cata teapa e si cu promotiile astea…) la raft.

Am lucrat aproape trei ani in K…, fiind sef departament non-food. As putea povesti foarte multe si cu siguranta intr-o zi le voi pune pe toate cap la cap, dar acum am sa ma leg doar de cele exprimate in titlu.

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine la sfarsitul lui noiembire, inceputul lui decembrie, ma apuca o melancolie ce nu o pot exprima in cuvinte. Iubesc Craciunul si poate le fel simt si multi altii, numai ca lucrand in comert totul se schimba.

A fi sef departament in K inseamna a lucra de la 6 dimineata pana la 7-8 seara, desigur fiind pontat doar opt ore, pentru ca (nu-i asa?) salariul primit justifica orele suplimentare facute in spiritul “muncii patriotice”. Daca celor pe care ii ai in subordine nu le ies zilele libere, te sacrifici tot tu, pentru ca este simplu sa fii prezent si sa nu te treci la catastif. In prezent, dupa mai multe verificari ale modului in care sunt respectate normele codului muncii, s-a mai normalizat putin situatia.

In perioada sarbatorilor, insa, totul era dus la paroxism. De multe ori nu stiai daca este luni sau sambata, ori daca este zi sau noapte. In noiembrie marfa de Craciun era deja prezenta la raft, pentru ca politica magazinului spunea ca: ”noi trebuie sa fim primii care expunem marfa de sezon”. Daca o vindeai, daca nu, trebuia sa comanzi cat mai multa marfa, dupa un alt principiu confoirm caruia: ”cantitatile atrag cantitati“ (adica marfa multa de la raft atrage vanzari mai mari).

Ziua de 24 decembrie, din punct de vedere al unui lucrator intr-un supermarket, este echivalenta cu sfarsitul lumii. Oamenii dau buluc, iar marfa nu are voie sa se termine. Sefii, aia mari, (am sa scriu o data despre analfabetii care si-au facut cariera datorita comertului) urla, clientii urla si ei. Am vazut scene incredibile, clienti care au fost capabili sa se cocoate pe palet pentru a ajunge primii la portocale. Toata lumea nu vorbeste decat despre ce va manca si ce va bea, iar magazinul despre cat a incasat. Nu cred ca trebuie sa adaug, dar o spun: niciodata vanzarile nu sunt suficiente, sacul fara fund cere bani, bani, cat mai multi bani.

Dupa o asemenea zi, iesind pe poarta “lagarului” (mereu am avut impresia ca pe frontispiciul K scrie-Arbeit macht Frei), mi-am spus un singur lucru: “Bine, bine, dar ce este Craciunul? Unde este credinta? Nasterea Mantuitorului inseamna doar comert?”

Nu! Craciunul inseamna credinta, nu o zi pentru cumparaturi…

Iată şi răspunsul logic pentru care magazinele ne îndeamnă deja să cumpărăm brazi şi globuri de Crăciun.

    1. Mihai duminică, 11 noiembrie 2012, 15:07
      • Cristian Florea duminică, 11 noiembrie 2012, 16:55
    2. Vio duminică, 11 noiembrie 2012, 16:51
      • Cristian Florea duminică, 11 noiembrie 2012, 22:58
    3. Ana- luni, 12 noiembrie 2012, 16:21
    4. Cristi V. luni, 12 noiembrie 2012, 18:18
    5. Catalin luni, 12 noiembrie 2012, 19:28
      • Cristian Florea luni, 12 noiembrie 2012, 19:59

    Adaugă un comentariu