Crearea blogului, una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat până acum

Întotdeauna am considerat că sunt un norocos pentru că mi-am descoperit pasiunea la o vârstă fragedă. Eram în vacanța de vară dintre clasa a VIII-a și a IX-a când am hotărât să-mi deschid blogul. Nu știam ce mă așteaptă, dar îmi propusesem să încerc să fac tot felul de lucruri până când o găsesc o activitate pe care mi-ar plăcea s-o desfășor în fiecare zi. Iar blogul s-a nimerit a fi acel ceva, doar că mi-am dat seama de lucrul acesta abia vreo doi ani mai târziu, când am organizat primul blogmeet din Vrancea, în care i-am cunoscut și pe cei care acum formează o parte importantă din Kooperativa 2.0.

Și, dacă stau să mă uit în urmă, crearea blogului și organizarea acelui blogmeet au fost unele dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată. Au fost niște lucruri care m-au scos din zona de confort dar care, în timp, m-au pus în postura în care mi-am dorit să fiu mereu: aceea de a face în fiecare zi ceea ce-mi place, ca să nu simt că muncesc sau că nu mai pot.

Articolul acesta nu e neapărat despre povestea blogului meu, ci despre schimbări care s-au dovedit a fi niște idei bune. Și pentru că eu ți-am spus povestea blogului meu, aștept și de la tine o poveste care ți-a marcat traiectoria sau care ți-a schimbat puțin percepția despre lume. Poate fi o decizie importantă pe care ai luat-o sau o activitate pe care ai desfășurat-o și care s-a dovedit a fi o idee excelentă.

Și pentru că e vorba despre schimbări, iar Staropramen și-a schimbat recent eticheta, voi premia cele mai frumoase două povești cu câte-un pachet de 24 de beri Staropramen. Ai timp să-mi spui povestea ta într-un comentariu până pe data de 5 iunie, ora 23:59.

Update: Câștigătorii sunt Aluculesei Brindusa și Dora Z. Felicitări! :D

Lasă un comentariu

9 comentarii

  • Claudiu-Gilian Chircu 27 Mai 2016, ora 12:53

    După câțiva ani buni de studiu, într-o zi m-am hotărât să scriu o carte. Ceva diferit de tot ce s-a făcut până acum măcar într-o anumită măsură. O tentativă de decodificare a trecutului, bazată pe cronici vechi, descoperiri arheologice și rezultate ale științei moderne. Pentru a verifica reacția publicului, am făcut un blog pe care am publicat fiecare capitol terminat. Au trecut 5 ani de atunci iar cartea încă nu e gata. Însă e pe ultima sută de metri. Datorită blogului (care s-a transformat în site acum un an), sute de mii de oameni așteaptă ca „Secretele zeilor” să vadă lumina tiparului, ceea ce n-aș fi visat acum 5 ani. Nu știu dacă scrierile mele au influențat măcar puțin viața vreunui cititor, însă știu că pe a mea au schimbat-o. Documentându-mă pentru carte mi-am schimbat complet concepțiile despre lume și despre viață, am ajuns la concluzii nebănuite și chiar la mai multe întrebări decât aveam acum 5 ani. Nu știu cât de mult m-a ajutat să evoluez viitoarea mea carte, însă știu că m-a transformat într-un alt om. Sper că într-unul mai bun.

  • Alice 27 Mai 2016, ora 22:17

    Cea mai buna alegere a fost sa las orasul plin de forfotă in urmă, blocurile gri, zgomotul mașinilor si tramvaielor, să vând apartamentul si sa cumpăr o bucata de pământ in afara Bucurestiului pe care am construit casa visurilor noastre. Linistea, trilul păsărilor, rațele care migrează în fiecare an langa curtea noastra, roșiile din grădina, florile, pomisorii, este totul ca un mic rai. Sunt mereu ca intr-o vacanță. Dacă v-ați gândit vreodată sa luați această decizie, nu pierdeți timpul, nu veți regreta niciodată!
    Da, aceasta este decizia care m-a făcut fericită, care mi-a schimbat radical viața!

  • Aluculesei Brindusa 28 Mai 2016, ora 11:53

    Eram si nu eram fericita si mereu eram in cautarea fericirii.Mereu imi lipsea ceva si nu stiam care era acel ceva!
    In fiecare seara ieseam din oras,undeva in natura si stateam pana cand tantarii sau ochii impaienjeniti de somn,ma trimiteau acasa.Asta pana cand am hotarat sa imi cumpar o bucatica de pamant,pe care sa o lucrez cu mainile mele,voiam sa simt vibratia pamantului in palmele mele,voiam sa rasara ceva din lucrul mainilor mele.Visul meu a prins contur,incet,incet.Acum am o gradina frumoasa,plina de flori,de legume si de multe animalute,de la cele domestice la cele salbatice.Am doua pisici,cinci catei,rata sta sa scoata puisori de rata,am un mic iaz in care domnesc pestisorii,broscutele,serpisorii pe care ii privesc cu frica,dar carora le ofer respectul si nu ma apropii prea tare de ei.Ascult la ceas de seara cum imi canta cucul in salcia de langa mine,ma uit uimita la perechea de rate salbatice care isi duc puii de rata pe balta la pescuit,am vazut pentru prima data cum arata salamndrele,chiscarii si alte salbaticiuni.
    Aceasta este fericirea mea,aceasta este schimbarea pe care o cautam si am gasit-o !

  • Dana 28 Mai 2016, ora 13:41

    Blogul meu s-a nascut din povesti triste si amuzante totodata. In 2009 am trecut printr-o perioada urata (sentimental vorbind) si simteam nevoia sa fac ceva util sau care sa imi ocupe timpul si sa ma invioreze un pic. Intamplarea a facut ca in aceeasi perioada sa ma contacteze un fost amic din adolescenta, propunandu-mi sa scriu pe site-ul local pe care avea sa il deschida. Dupa niste ezitari am acceptat si am scris multe articole pe diverse teme (liber alese, fara nicio limita din partea tipului respectiv). Am prins gustul scrisului, imi placea feed-back-ul oamenilor si am decis sa imi deschid un blog. M-am apucat de treaba si i-am pus numele Bibelou, singurul nume care mi-a venit in cap. Initial am postat poezii (am cu zecile, din perioada liceului) si diverse articole-comentariu pe baza anumitor evenimente. Dar pentru ca dupa o perioada am inceput sa lucrez cu cosmeticele, mi-am transformat blogul intr-unul de frumusete.
    Si cam asta ar fi povestea. :D

  • Ana Neacsu 30 Mai 2016, ora 00:50

    Mergeam cu mașina si flecăream povesti nespuse cu soțul. Eram singuri si ma bucuram de asta, caci sa pleci fara copii e o sărbătoare la mine.
    Si vorbeam, si vorbeam si nu știam ce sa spun mai inainte si mai repede si deodată soțul: ” Auzi? De nu-ti faci tu un blog sa vorbești acolo pana nu mai poti? ”
    M-am suparat pe moment ca mitocanul ma întrerupe tocmai cand aveam ceva important de zis, dar seara m-am apucat de bunghit. Si mi-a ieșit.
    Mi-a schimbat viața in bine. E refugiul meu preferat datorită căruia am intalnit oameni minunați care, culmea, ma apreciază pentru ce-mi place sa fac.
    Daca as mai face si bani cu el ar fi chiar mișto.

  • Dora Z. 30 Mai 2016, ora 10:58

    Acum vreo 2 veri, dintr-un exces de nu știu ce, am adăugat în lista de prieteni o grămadă de oameni de marketing, de PR, din sfera publicității, bloggeri, ziariști, etc. Da, si pe tine tot atunci te-am descoperit. :) Unii mi-au acceptat cererea, alții nu, și am rămas doar o „urmăritoare”. Un lucru e cert însă. Le mulțumesc tuturor pentru că astfel am putut să aflu lucruri noi, interesante, lucruri despre care nu aveam habar, ba chiar am mai și învățat câte ceva.

    Am râs de m-am prăpădit la postările lor, am asistat la ceva ce devine în scurt timp viral, am aflat informații/știri în timp real. La unii dintre ei am găsit și concursuri, pe unele chiar le-am câștigat.
    A fost una dintre deciziile acelea bune, spontane, pe care le iei într-o fracțiune de secundă și te gândești că nu se poate schimba nimic atât de mult. Dar uite-mă la aproape 2 ani distanță fiind recunoscătoare..nu știu cui. Dar sunt. Așa că, mulțumesc.

    Multumesc si tie, Cristian si „La multi ani”! :)

  • rivi 2 Iun 2016, ora 12:51

    Uite o poveste de genul asta se întâmplă și în cazul meu, diferența e că nu am reușit să trăiesc din asta asa ca am și job intre timp dar asta nu înseamnă că eu nu am continuat sa fac ce-mi place. Scriu pe blog din 2009 și încerc sa țin un ritm care care să-mi păstreze pasiunea vie.

    Iubesc tot ce tine de social media. Uite, o decizie înțeleaptă a fost să-mi fac instagram si lucrurile sunt super dragute. Ador sa fac poze chiar dacă le fac doar cu telefonul, deci nimic profi, și ma bucur la fiecare apreciere din partea următorilor mei, și nu numai.

    Daca pentru unii bucuria înseamnă să ajungă acasă la copilul, animalul de companie sau la serialul preferat, eu încă ma relaxez teribil în social media. Și da, cred ca îmi influențează viata în continuu.

  • Aluculesei Brindusa 9 Iun 2016, ora 21:12

    multumesc mult de apreciere si de premiu.Stiu eu pe cineva care o sa se bucure de acest premiu!:)))