Cum am primit amendă pentru că mergeam pe lângă bicicletă

Era 26 ianuarie 2014 şi era prima ninsoare serioasă din iarna ce tocmai a trecut. Era, totodată, prima mea ocazie să văd cum merge o bicicletă pe zăpadă, aşa că n-am ezitat şi am ieşit să testez.

A fost interesant, pentru că mi-a luat vreo jumătate de oră să-mi dau seama cum să controlez bicicleta. Oricum, am mers numai pe trotuar, că la cât de mare era zăpada, oricum se mişcau greu şoferii, nu voiam să-i mai încurc şi eu.

După ce s-a terminat distracţia, m-am întors acasă, iar ultimii 500 de metri i-am făcut pe lângă bicicletă, că era o porţiune de trotuar imposibil de practicat pe două roţi. Cu vreo 200 de metri înainte să ajung acasă, un poliţist aflat pe stradă mă strigă şi mă roagă să vin la el. În tot acest timp, un coleg de-al lui discuta cu un grup de biciclişti aflaţi şi ei la marginea străzii.

Mi-a zis că nu-mi dă amendă, ci vrea pur şi simplu să facă un control, mi-a cerut buletinul, apoi am aşteptat. Peste 10 minute a ieşit şi a zis că şeful lui a văzut pedalând pe stradă acel grup de biciclişti oprit înainte să apar eu în peisaj (conform legii, e interzis să pedalezi când strada e acoperită cu gheaţă, zăpadă sau polei) şi că i-a obligat pe ei, nişte simpli poliţişti, să ne dea amendă. Eu credeam că scap, că nu eram vinovat, dar n-a fost nicio şansă să-i fac să înţeleagă.

Îngheţat şi sătul de contraziceri, am cerut amenda mai repede şi am primit-o (după ce s-au chinuit încă vreo 15 minute să găsească numărul legii pe care cică aş fi încălcat-o) şi m-am trezit că am de plătit 510 lei pe motiv că pedalam pe carosabil atunci când el era acoperit cu zăpadă.

Bineînţeles, înainte să semnez, am scris la observaţii că n-a fost aşa. Am primit procesul verbal, apoi, când am ajuns acasă, am cerut un sfat pe Facebook. Voiam să contest amenda, bineînţeles, dar nu ştiam exact care-i procedura. Am apreciat că mulţi m-au ajutat cu share-uri şi recomandări (vă mulţumesc acum dacă nu am făcut-o atunci) şi am reuşit în cele din urmă să găsesc pe cineva care să mă ajute să compun o plângere contravenţională şi care să-mi spună ce trebuie să fac, unde să mă duc etc.

Am depus plângerea pe 5 februarie, iar azi, pe 8 aprilie, am fost chemat în instanţă. Am ajuns la 8 jumătate acolo şi am stat degeaba până pe la 12:00, când mi-a venit rândul (dosarul meu era al 49-lea pe ordinea de zi).

Când am ajuns în faţa doamnei preşedinte (scria pe uşa de la intrare că aşa trebuia să mă adresez când discut cu ea. Eu habar n-aveam lucrul ăsta dacă nu citeam) mi-a spus că în dosarul meu scrie că departamentul juridic al Brigăzii Rutiere Bucureşti a declarat că-mi dă dreptate în ceea ce priveşte plângerea mea. Practic, am câştigat că aşa a vrut un nene de la Brigada Rutieră. M-a întrebat dacă mai am ceva de adăugat, am zis că dacă tot am câştigat, n-am ce să mai adaug, apoi am plecat.

Ca o concluzie, am pierdut nişte timp pentru un lucru pe care nu l-am făcut. Totuşi, a fost o uşurare că n-am fost nevoit să plătesc amenda. Aş fi putut, pe lângă cererea de anulare a procesului verbal, să fac plângere de abuz împotriva poliţistului care mi-a dat amenda pe nedrept, dar asta ar fi însemnat să mai pierd nişte zile şi chiar n-aveam chef.

Pentru cei care vor să ştie ce trebuie să facă atunci când primesc o amendă pe nedrept şi vor s-o conteste, vă spun ce procedură am urmat eu exact.

1. Am găsit pe cineva care să mă poată ajuta cu formularea plângerii contravenţionale. În plângere trebuie să apară motivul pentru care ai primit amendă, cum s-au întâmplat lucrurile de fapt şi de ce crezi că nu meritai amenda, iar la final doi martori cu numele şi domiciliul complet. Plângerea mea arată aşa.

2. Am plătit o taxă de timbru judiciar de 20 de lei la Direcţia Generală de Impozite şi Taxe a Sectorului 1 (pentru că pe teritoriul Sectorului 1 am primit amenda).

3. Am imprimat de 3 ori plângerea de contravenţie şi am xeroxat de două ori procesul verbal şi chitanţa de la taxa de timbru. La final trebuie să ai 3 seturi de foi cu aceleaşi acte. Ai grijă să pui într-un set procesul verbal şi chitanţa de la taxa de timbru în original.

4. M-am dus la Judecătoria Sectorului 1 (dacă nu ştii exact la ce Judecătorie să te duci, să ştii că e scrisă pe Procesul Verbal, undeva în partea de jos) şi acolo m-am lăsat îndrumat de paznicii de la intrare, că eu nu ştiam exact unde trebuie să ajung.

O doamnă de-acolo mi-a luat seturile de foi, pe două le-a păstrat, pe al treilea a notat nişte lucruri, apoi mi l-a înmânat.

5. O lună şi 3 săptămâni mai târziu, a ajuns în cutia poştală citaţia în care scria data şi ora la care trebuie să fiu prezent în instanţă.

Ar mai fi bine să ştii că…

1. Dacă ceri sfatul pe Facebook, vor apărea mulţi care-ţi vor spune că nu-i nicio şansă să câştigi dacă ai semnat procesul verbal. Ei sunt nişte mincinoşi care vorbesc în necunoştinţă de cauză şi ar trebui să rămână fără conexiune la internet.

Dacă nu semnezi, vei primi amenda acasă. Dacă o primeşti acasă, sunt şanse să găseşti pe procesul verbal fapte pe care tu nu le-ai făcut sau martori pe care tu nu-i cunoşti, pentru că atunci când poliţistul rămâne singur cu ambele copii ale procesului verbal, poate completa în lipsa ta tot ce vrea el.

2. Vor fi oameni care-ţi vor spune că ar fi trebuit să fugi, nu să-i laşi pe poliţişti să-ţi noteze datele şi aşa sigur ai fi scăpat. Poate, dar oamenii ăia probabil n-au avut niciodată de-aface cu poliţia. Toţi suntem viteji până când ni se întâmplă chiar nouă.

Pe acelaşi principiu, mi-au plăcut şi cei care mi-au zis că n-ar fi trebuit să mă opresc în momentul în care m-a rugat poliţistul să vin la el ca să-mi ia datele. Îmi şi imaginez cum i-aş fi zis:

– Nu, domnule poliţist, nu mă opresc, pentru că mi-a spus mie un prieten de pe Facebook să vă ignor.

3. Dacă ai poveşti sau completări care crezi că ajută, lasă-le în comentarii, că sigur vor fi utile cuiva la un moment dat.