Cum să împarţi pliante

ceasIeri, mergând pe stradă, o tipă mi-a dat un pliant de la o ceasornicărie. De obicei iau toate pliantele care mi se oferă, pentru că mi se pare complicat să stai cu alea în mână şi să nu le vrea nimeni, iar dacă mai e şi o vreme chinuitoare, lucrurile stau şi mai rău. Le iau, apoi le arunc la primul coş de gunoi, că ofertele de-acolo, în general, nu mă interesează.

De data asta, a fost puţin altfel. După ce am luat pliantul în mână, am primit un „Mulţumesc frumos!”, spus foarte apăsat şi sigur. Nu erau nişte cuvinte rostite ca să fie acolo. Tipa chiar părea că apreciază că l-am luat. Datorită acestui lucru nu prea mi-a venit să-l arunc.

E o diferenţă mare între ea şi celelalte împărţitoare de pliante, care stau şi ascultă muzică sau vorbesc la telefon în timp ce îţi înmânează reclamele. Ei parcă îi păsa de ce o să faci tu cu pliantul acela şi, prin acel „mulţumesc”, mi-a dat impresia că are încredere în brand-ul pe care îl promovează.

N-am nevoie de ceasornicărie acum, da’ cu siguranţă am să-mi amintesc de pliant când o să fie cazul. Asta aşa, ca să vedeţi cum două cuvinte aparent banale pot face diferenţa.

    1. Gabriel Ursan joi, 16 mai 2013, 0:46
    2. Carmen marți, 28 mai 2013, 16:42

    Adaugă un comentariu