Oh, I believe in yesterday
Din plăcerile mersului pe bicicletă prin Bucureşti
Ieri, mergând pe stradă, o tipă mi-a dat un pliant de la o ceasornicărie. De obicei iau toate pliantele care mi se oferă, pentru că mi se pare complicat să stai cu alea în mână şi să nu le vrea nimeni, iar dacă mai e şi o vreme chinuitoare, lucrurile stau şi mai rău. Le iau, apoi le arunc la primul coş de gunoi, că ofertele de-acolo, în general, nu mă interesează.
De data asta, a fost puţin altfel. După ce am luat pliantul în mână, am primit un „Mulţumesc frumos!”, spus foarte apăsat şi sigur. Nu erau nişte cuvinte rostite ca să fie acolo. Tipa chiar părea că apreciază că l-am luat. Datorită acestui lucru nu prea mi-a venit să-l arunc.
E o diferenţă mare între ea şi celelalte împărţitoare de pliante, care stau şi ascultă muzică sau vorbesc la telefon în timp ce îţi înmânează reclamele. Ei parcă îi păsa de ce o să faci tu cu pliantul acela şi, prin acel „mulţumesc”, mi-a dat impresia că are încredere în brand-ul pe care îl promovează.
N-am nevoie de ceasornicărie acum, da’ cu siguranţă am să-mi amintesc de pliant când o să fie cazul. Asta aşa, ca să vedeţi cum două cuvinte aparent banale pot face diferenţa.
3 Comments
Și încă o fază pe acest subiect. Eram pe stradă cu încă un prieten și am trecut pe lângă niște promoteri care împărțeau un pliant în Galați la un magazin de încălțăminte (pliant care nu m-ar fi interesat în mod normal). Un promoter i-a dat pliant numai prietenului meu, deși ar fi putut să-mi dea și mie unul. Acest lucru m-a făcut extrem de curios, luând la un minut după aceea pliantul din mâna prietenului meu ca să mă uit la el și să se genereze o discuție pe subiect. Mi-a rămas în minte magazinul și pliantul, deci a avut efect tehnica de împărțire.
Da, da, bună asta. Mersi de completare!
Traind in Bucuresti de atata timp, mi-am dat seama ca sunt mai multe categorii de oameni care impart pliante. Doua dintre ele le-ai expus si tu si ai facut foarte bine, asta ca sa accentuezi si mai mult faptul ca atunci cand primim un pliant chiar conteaza momentul in sine. Facand un exercitiu de imaginatie, o sa uiti cu greu momentul acesta si intotdeauna cand o sa se lege ceasornicaria de pliante, o sa-ti aduci aminte de respectiva/respectivul.