Deja simţi că nu mai merge, right?

Ai blogul de ceva timp. Lunile de la înfiinţare au trecut ca prin vis iar vizitatorii şi comentatorii au crescut direct proporţional cu numărul articolelor tale.

Dacă până acum erai lăudat la fiecare articol, erai comentat, atât pe Y!M cât şi pe blog, acum parcă totul s-a închis în faţa ta.

Mulţi îţi spun că scrii naşpa acum. Comentatorii fideli deabia îţi mai deschid pagina, iar parcă şi tu simţi că nu mai ai aceeaşi atracţie faţă de fenomenul numit blogging. Articolele cu filmuleţe de pe YouTube sau cu un conţinut de doar 100 de cuvinte parcă sunt din ce în ce mai vizibile pe blogul tău, iar dăruirea de care dădeai dovadă la început, acum a dispărut.

E o perioadă prin care trecem cu toţii. Comentatorii fideli de altădată sunt înlocuiţi de alţii, şi alţii, şi alţii şi tot aşa. Stilul de scris nu prea ai cum să ţi-l păstrezi pentru că odată cu trecerea timpului înveţi lucruri noi în legătură cu împărtăşirea sentimentelor într-un jurnal online şi blogosfera.

Învaţă să nu renunţi. Dă-ţi singur seama că orice blogger mare mai are şi articole care lasă de dorit. Cum pădure fără uscături nu există, nici blogger fără articole nereuşite nu există. N-ai cum să ai inspiraţie în fiecare moment şi n-ai cum să-i mulţumeşti pe toţi cu articolele tale.

Când simţi că treci printr-o astfel de perioadă, încearcă să te gândeşti la motivul pentru care scrii. Scrii pentru EI (comentatorii) sau pentru TINE (adică scrii ce îţi vine ţie). Dacă nu-ţi pasă de cine comentează, citeşte sau critică, n-ar trebui să-ţi faci griji. Dar dacă vrei să fii comentat şi citit în continuare, aminteşte-ţi că întotdeauna se vor găsi persoane cărora să le placă modul tău de a scrie şi de a-ţi exprima ideile şi sentimentele. Fiecare blogger are cititorii şi comentatorii săi. Nu-ţi dori comentatorii altuia când ştii că nu se poate.

Spre exemplu, eu, n-am să pot niciodată să am comentatorii lui dojo şi sunt conştient de asta. Stilurile noastre sunt foarte diferite, iar inteligenţa ei mă uimeşte câteodată. Eu sunt un simplu puşti momentan şi nu-mi stă în putere să scriu articole kilometrice şi captivante (cum face don’şoara de mai sus) dar asta nu înseamnă că trebuie să mă dau cu capul de pereţi sau trebuie să renunţ la blogging. Eu cu ai mei, ea cu ai ei şi ne descurcăm aşa, într-un ambient plăcut pentru amândoi.

În cele din urmă, cu muncă şi dăruire se ajunge oriunde. Cum dragoste cu deasila nu se poate, nici blogging fără dăruire nu există. Dacă simţi ceva pentru blogging, continuă să scrii indiferent de criticile obraznice ale altora.

Votează acest articol pe blogoree.ro !

    1. MRcrispy joi, 16 aprilie 2009, 12:59
    2. varza joi, 16 aprilie 2009, 13:43
    3. Andrei Dutu joi, 16 aprilie 2009, 12:59
    4. Santi joi, 16 aprilie 2009, 14:09
    5. Crok joi, 16 aprilie 2009, 15:00
    6. Grim_Cris joi, 16 aprilie 2009, 14:33
    7. FinalDestiny joi, 16 aprilie 2009, 17:52
    8. Sixx joi, 16 aprilie 2009, 22:56
    9. ASY joi, 16 aprilie 2009, 23:37
    10. ingrid vineri, 17 aprilie 2009, 0:35
    11. Grim_Cris joi, 16 aprilie 2009, 23:42
    12. Grim_Cris vineri, 17 aprilie 2009, 8:59
    13. RedAndBlue vineri, 17 aprilie 2009, 10:09
    14. Coafor si coafuri vineri, 17 aprilie 2009, 16:06

    Adaugă un comentariu