Despre inspiraţie şi geniu

Vrând-nevrând, m-am lovit zilele astea de o grămadă de articole despre inspiraţie şi geniu. Pornind de la sfaturi despre cum poţi să fii inspirat tot timpul şi terminând cu, dacă-mi permiteţi, condiţia omului de geniu.

Grecii antici, dar şi romanii, aveau o cu totul altă viziune despre geniul unui om, faţă de cea pe care o avem noi acum. Noi când vedem un om sclipitor, spunem că este un geniu, în timp ce ei spuneau că este un om normal şi că duhul geniului îl vizitează pentru câteva momente. Scriitorii şi poeţii celebri pot confirma într-o oarecare măsură acest lucru, pentru că în majoritatea declaraţiilor pe care le oferă şi în care sunt întrebaţi despre inspiraţie, încep să descrie inspiraţia ca pe ceva divin care vine când te aştepţi mai puţin şi care, dacă nu este pusă repede pe o foaie, se supără şi pleacă pentru foarte mult timp. Uneori asemuiesc acest lucru divin cu un pitic imaginar care se plimbă prin lume de la un scriitor la altul, iar dacă îţi oferă o idee pe care tu n-o scrii pe foaie, o păstrează pentru el şi i-o oferă următorului scriitor. Aşa-s geniile, cică, nişte oameni normali privilegiaţi de vizita acestui pitic.

Cu toate acestea, inspiraţia poate fi de mai multe forme, din punctul meu de vedere. Inspirat mă simt şi eu când încep să scriu câte-un articol, deşi nu simt niciun pitic prin preajmă şi nicio forţă divină care să se supere dacă nu profit de ocazie. Oricum, în aceşti 4 ani de blogging am încercat aproape în fiecare zi să-mi dau seama de unde vine inspiraţia. Iar asta fără studii şi fără să-i întreb pe alţii. Pur şi simplu m-am întrebat de unde îmi vine mie inspiraţia şi cam cum aş putea-o educa pentru a profita de ea de cel puţin 10 ori pe zi. N-am reuşit. În schimb, am observat nişte lucruri pe care, momentan, nu ştiu cum să le interpretez.

the greatest inspiration is the deadlineCând am dat ultima probă de BAC, am zis că aia trebuie să fie cea mai fericită zi din viaţa mea, în primul rând pentru că scăpasem de stres şi în al doilea rând pentru că aveam în jur de 24 de ore pe zi timp de scris pe blog.

Din păcate, lucrurile n-au mers aşa uşor. Nemaifiind împins de la spate de niciun fel de activitate, mintea mea refuza să se concentreze. Practic, ştiind că am atât de mult timp liber, nu mă puteam gândi nici măcar o secundă la un subiect serios de dezbătut pe blog (şi Makavelis, într-un update trimis pe Twitter la ceva timp după ce şi-a dat demisia, zicea cam acelaşi lucru, că prea mult timp liber defavorizează inspiraţia). Atunci mi-am zis că timpul liber nu-mi este benefic, când vine vorba de inspiraţie şi că eu, prin natura mea, pot lucra bine doar dacă ştiu că trebuie să livrez un material până la o anumită oră.

Acum nu s-a schimbat deloc situaţia, pentru că tot acelaşi timp liber îl am, doar că uşor-uşor apar subiecte de dezbătut pe blog şi, dacă stau să mă gândesc, probabil nu m-aş descurca deloc dacă m-aş întoarce la programul plin de activităţi, pentru că mi-s prea comod acum.

În toată ecuaţia asta ar trebui să fie şi motivaţia pe undeva, pentru că inspiraţia şi motivaţia merg mână în mână. Am urmărit ieri speech-ul de 19 minute al lui Dan Pink cu referire la motivaţie. Spunea, printre altele, că Atlassian (o companie australiană de software) le spune inginerilor de câteva ori pe an: „Mergeţi şi lucraţi în următoarele 24 de ore la ce doriţi voi.”, iar de-aici s-au născut cele mai grozave idei de software, pentru că oamenii deşi aveau deadline-ul de 24 de ore, îşi puteau lăsa imaginaţia să zburde cum voiau ei în tot acel timp, iar asta îi inspira atât de mult, încât geniul despre care vorbeam mai sus îşi făcea simţită prezenţa (se numesc zilele FedEx, dacă vrei mai multe informaţii şi a funcţionat atât de bine, încât a produs nişte soluţii software revoluţionare, care probabil astăzi nu ar fi existat).

Google a împrumutat ideea, iar 20% din timpul de lucru al angajaţilor este folosit acum pentru lucra la ce doresc ei. Pur şi simplu îşi îndreaptă atenţia spre orice au ei chef, astfel profitând de inspiraţia datorată programului liber. Astfel, jumătate din ideile cu care se mândreşte astăzi Google (Gmail, Google News etc.) au venit în acele momente în care oamenii făceau ce doreau ei.

Aş mai aminti de ROWE (Results Only Work Environment), un program pus la punct de doi americani şi împrumutat astăzi de zeci de companii din Statele Unite. Pentru angajaţii în programul ROWE, FedEx Days numără vreo 365 de zile pe an. Altfel spus, nu au un program stabilit, se duc la birou când vor ei, dacă vor ei, fără să li se impună foarte multe lucruri, iar minţile lor liniştite produc cele mai tari idei de pe piaţă. Sunt plătiţi dacă termină anumite task-uri până la o anumită dată, fără a conta când lucrează, unde lucrează şi în ce condiţii lucrează. Important e ca ceea ce au de făcut să fie gata atunci când li se cere.

Inspiraţia mea nici nu ştiu unde s-o încadrez. Într-adevăr, cele mai bune articole ale mele le-am scris acum, în vacanţă, când n-aveam nimic de făcut (amintesc aici „19 lucruri pe care le-am învăţat până la 19 ani”, „După 4 ani de liceu, aş spune că…” şi „10 lucruri pe care le-am învăţat în 4 ani de blogging”), dar cred că le-aş fi putut scrie la fel de bine şi dacă aş fi avut foarte puţin timp liber la dispoziţie.

Apropo de inspiraţie, Groparu zicea la Social Media Summer Camp că lui îi trebuie uneori şi două ore pentru a intra in the mood ca să poată face oamenii să râdă cu scrierile lui. Aş înţelege de-aici că tot timpul liber este cel care îţi favorizează inspiraţia, deşi eu abia în vara asta m-am gândit serios la acest lucru.

Oricum, mi-ar plăcea să dezbatem mai mult subiectul. Tu când eşti mai inspirat, atunci când eşti ocupat, sau când ai foarte mult timp liber?

P.S.: Pentru că articolul avea fix 1000 de cuvinte şi voiam să depăşesc această barieră, aş mai adăuga faptul că trebuie să fii un om tare răbdător dacă ai reuşit să citeşti tot textul. :))

Lasă un comentariu

14 comentarii

  • Ciulea Dan 7 Sep 2012, ora 15:48

    Eu am ajuns la concluzia ca inspiratia nu are legatura cu nimic din ce ai scris tu pana acum.
    (Nu vorbim doar de scris articole pe blog, da?)
    Mai degraba, e un pitic care vine si imi arunca praf in ochi :D

    De-a lungu’ anilor am avut parte de cateva momente geniale, de-a dreptu’…

    Acum, de exemplu, sunt in cautarea ei, a acelei idei care sa ma nauceasca, sa ma lase masca,,, imi caut inspiratia si eu zilele astea.

    • Cristian Florea 7 Sep 2012, ora 19:47

      Am înţeles, tu defineşti inspiraţia ca pe un moment în care îţi vine în minte o idee incredibilă. Ţi se întâmplă des chestia asta?

  • Bezea Tudorel (@staupenetro) 7 Sep 2012, ora 16:06

    Cristian, cunosc cativa agenti economici care au incercat sa puna in practica si in tara noastra astfel de idei. Au constatat cu regret ca angajatii foloseau timpul acordat pentru a-si rezolva probleme personale si nu pentru a se relaxa.
    Realitatea este ca angajatul roman este impovarat de problemele familiei. El este nevoit sa renunte la perioada de relaxare din motive … Potrivit unui raport al Fundatiei Europene pentru Imbunatirea Conditiilor de Munca si Viata, romanii au avut anul trecut cea mai lunga saptamana de lucru comparativ cu alte tari ale Uniunii Europene – de 41.3 ore in medie, la fel ca in 2010. In timp ce, la zilele libere pentru sarbatorile legale am fost clasati pe ultimul loc, iar la zilele de concediu platit am ocupat penultima pozitie la nivel european.
    Am auzit de o agentie de publicitate din Rusia care dispune de o pensiune intr-o zona montana. Programul de lucru este asemanator cu cel de pe platformele petroliere. Angajatii se duc cu lunile la pensiune (birou), comunicarea cu familiile fiind atent monitorizata de psihologi.
    Eu prefer sa scriu articolele spre sfarsitul programului, cand sunt mai liber si mai detasat de cele stresante.

    • Cristian Florea 7 Sep 2012, ora 19:51

      Într-adevăr, în România e greu să foloseşti metoda asta. Cred că ar merge la studenţi, sau la oamenii care încă nu şi-au format o familie, dar mai sus de-atât nu.

      • zdzero 7 Sep 2012, ora 23:41

        studentii cred ca ar pierde timpul la bere si incercand sa agate ceva. de multe ori in timpul liceului am zis „nu merg azi la primele 2 ore pentru ca oricum nu fac nimic si pentru ca vreau sa invat” si ghici ce faceam? dormeam primele 90 de minute.

      • Cristian Florea 8 Sep 2012, ora 10:37

        Hai, mă, poate mai sunt şi studenţi conştiincioşi. Dacă se angajează, au grijă ca totul să iasă ok, chiar dacă e şi berea în ecuaţie.

  • Gabriela 7 Sep 2012, ora 22:54

    Cred că trebuie să ai toate simțurile deschise către ceilalți pentru a fi inspirat. Personal, intru în priză când se apropie deadline, altfel stau chill.

    • Cristian Florea 8 Sep 2012, ora 10:31

      Da, cred că ai dreptate, contează foarte mult şi cât de deschis eşti spre ceilalţi ca să găseşti inspiraţia.

  • zdzero 7 Sep 2012, ora 23:22

    Cele mai interesante idei le-am avut la 3-4-5 dimineata. Cele mai ciudate cand eram plictisit. Si mie imi plac ideile mele ciudate.
    Citisem pe undeva ca rezolvam mai usor o problema cand ne deconectam de la ea si nu mai incercam sa ajungem in mod constient la o concluzie. Chiar daca noi nu ne mai gandim activ „ce sa scriu, ce sa scriu”, ceva lucreaza acolo si cand ajunge la o concluzie o sa stim si noi; de exemplu ideile venite la dus.

    • Cristian Florea 8 Sep 2012, ora 10:36

      Am păţit şi eu chestii de genul ăsta. M-am chinuit la nişte probleme la mate sau la fizică ore întregi fără să rezolv nimic, iar după o oră de somn, când m-am trezit, mi-am dat seama care-i rezolvarea. :D

      • Dragos Geornoiu 8 Sep 2012, ora 14:43

        Mie mi s-a intamplat sa-mi dau seama in autobuz cum se fac cateva probleme la matematica, asta chiar daca seara incercasem prin toate metodele ce-mi treceau prin cap.

        Am ajuns la profesoara si i-am zis ca tema e completa, iar problemele la care am lasat spatiu liber mi-am dat seama in autobuz cum se fac. La care ea raspunde „Of ! Dar tare frica ti-e fie de mine, fie de matematica, de si in autobuz stai cu gandul la problemele de la tema..” :)))

      • Cristian Florea 8 Sep 2012, ora 16:35

        :)))

  • virtualkid 8 Sep 2012, ora 21:47

    Tinere, n-ai muncit in zadar.

    • Cristian Florea 15 Sep 2012, ora 09:35

      Mulţumesc!