Măreşte viteza de încărcare a blogului
Guns N’ Roses vor fi huiduiţi când vor veni în România
Sorin îmi spunea ieri, printre altele, cât de aiurea i se pare lui Twitter-ul. Mai exact, că nu-l suportă şi nu-l înţelege. Şi că este mult mai uşor să te integrezi pe Facebook.
Bineînţeles, am sărit ca ars. Cum să fie Twitter-ul de neînţeles? Dar apoi, m-am liniştit, mi-am dat seama că Twitter-ul nu este chiar pentru oricine şi că, într-adevăr, Facebook-ul e puţin mai primitor.
Totuşi, Twitter-ul, deşi e mai greu de înţeles şi poate părea gălăgios uneori, sunt şanse să te avantajeze mai mult decât Facebook-ul (asta dacă mergem pe linia de promovare a brandului personal şi de aflarea noutăţilor în timp real). Dacă ajungi notoriu, te poţi trezi cu zeci, chiar sute de vizitatori pe zi, veniţi numai după ce-ai trimis un link spre blogul tău.
Pe Facebook e puţin mai anapoda. Deşi îţi faci prieteni mult mai uşor, majoritatea sunt prea ocupaţi cu joculeţe, quizz-uri şi tot felul de aplicaţii ca să-ţi mai poată vedea şi ţie update-ul. Recunosc, sunt şi persoane care nu folosesc Facebook-ul pentru distracţie, dar pentru că majoritatea asta fac, iar tu nu reuşeşti să blochezi toate quizz-urile şi aplicaţiile, rişti să pierzi informaţii destul de preţioase. În plus, Facebook-ul îţi bagă update-uri şi când prieteni de-ai tăi şi-au mărit lista de amici, de parcă te-ar interesa pe tine acest lucru.
Aşadar, cum e cu integrarea pe Twitter? Destul de incomod aş zice. Dacă n-ai în spate un blog bine pus la punct, sau dacă n-ai update-uri interesante, rişti să rămâi la 30-40 de followeri. În schimb, pe Facebook, la câte sugestii de prieteni primeşti şi la cât de spammy este „Descoperitorul de prieteni”, te poţi trezi cu 300-500 de friends dintr-un foc, fără să ştii când le-ai dat accept la toţi.
Aşadar, Twitter-ul nu este pentru toţi, cum nici Facebook-ul nu poate fi înţeles de mulţi, dar pentru că sunt nişte reţele de socializare care ne-ar putea face viaţa mai frumoasă şi pentru că suntem prinşi de spiritul de turmă, le folosim, fiecare cum poate.
8 Comments
Adevar graieste gura ta. Nici eu nu am reusit inca sa inteleg twitterul intru totul dar nu renunt. Si abia mi-am facut si eu facebook de ce? Chiar sunt curioasa ce poate face, desi inca nu prea stiu cu ce se mananca…
Cu toate dezavantajele prezentate la capitolul Facebook, pentru mine Twitterul e (bine ai spus) prea zgomotos… nahhh…nush. Ti-am spus, chiar am incercat. Se pare ca sunt un neadaptat in Twitter. Asta e. :-??
singura retea de socializare pe net in care TOATA lumea se poate integra e, bineinteles, haifaivu’ :))
p.s. glumeam.
facebook n-am. Twitter il folosesc, dar nu asa mult. :)
Intr-adevar twitterul e destul de greu de inteles si de cunoscut la inceput mai ales daca n-ai pe cineva care sa iti explice sau de la care sa iei un model. Eu unul m-am chinuit la inceput. Am apelat intai la un site prostesc de followeri, urmaream 600 ma urmareau 1000 dar toti straini si niciunul nu zicea nimic relevant ci doar dadeau linkuri in continuu. Dupa am inceput sa gasesc cateva persoane si sa urmaresc persoanele ce le urmareau acele persoane. (stiu, de prea multe ori persoane)
Asa incet incet am ajuns sa urmareasc 400 de persoane si sa ma urmareasca 1000. :)
facebook rulez! :) nu pot sa inteleg rostul twitter-ului. adica il inteleg ca aplicatie mobila (de aici si imitarea de caractere probabil), dar ca site de socializare nu.
Exact! Cel mai tare e FaceBook.. nu vad rostul twitter-ului :|
O sa-mi fac si eu cont pe Twitter ca oricum e la moda,toata lumea are..daca am pe hi5,facebook si altele…de ce nu si Twitter??