Detaliat, despre plecarea mea la Sibiu

M-am trezit foarte entuziasmat în dimineaţa de sâmbătă, 14 august, ştiind că voi pleca spre Sibiu să-l văd concertând live pe artistul meu preferat.

Drumul a fost lung, scump şi obositor, dar emoţiile pe care le-am trăit ascultând muzica ce-mi place, m-a făcut să uit de tot şi să mă bucur că sunt acolo.

ARTmania a tinut 3 zile. Începând de vineri, 13 august şi terminându-se duminică pe 15. Zilele oficiale de concert au fost pe 13 şi pe 14. Ceea ce mă interesa pe mine, era sâmbătă.

Un gând mă face să cred că toţi cei care au venit sâmbătă la concert, au făcut-o special pentru Serj, fostul solist al trupei System of a Down (exceptând faptul că 60% dintre spectatorii din acea zi aveau tricouri cu System of a Down sau cu Serj Tankian, noi vorbim de restul de 40%).

Concertul a început la ora 19:00, iar armenianul a apărut pe scenă în jurul orei 22:30. Eu am întrat pe la ora 20:00 acolo. Ziua a doua a Festivalului a debutat cu trupa Sirenia, iar când am ajuns eu, mai aveau de cântat două melodii. Cu toate acestea, Piaţa Mare era aproape goală. Exagerând puţin, erau în jur de 200 de persoane acolo. Mie mi-a plăcut, nu neapărat că Sirenia terminau de cântat, ci pentru că puteam să prind eu loc mai în faţă pentru momentul pe care-l aşteptam de atât de mult timp.

După Sirenia, au urmat tipii de la Dark Tranquillity, care au reuşit să-i facă să se simtă bine până si pe cei care nu auziseră de ei (adică cei ca mine) şi care şi-au cerut scuze pentru că după 20 de ani de cântat, se află pentru prima dată în România, dar au promis, cu siguranţă, că nu va fi ultima dată.

Melodic Death Metal-ul celor de la Dark Tranquillity ne-a încălzit puţin, iar Serj se presupunea că ne calmează cu metalul alternativ, nu atât de alert ca celălalt (mie mi-a trezit fiori vocea lui, sincer).

După ce s-a lăsat aşteptat vreo 10 minute, Serj şi trupa, împreună cu o mini-orchestră românească, au umplut inimile tuturor cu o muzică minunată. Toată Piaţa Mare îi scanda numele, iar în momentul în care a început să cânte, se formase un cor: el şi publicul. Eu eram undeva în rândul 5 şi pot să vă spun că am trăit momente în care auzeam o masă de oameni cântând, în niciun caz un singur artist. Practic, vocea lui era acoperită de mii de glasuri, de parcă ne-am fi vorbit de-acasă.

Pe melodia Saving Us s-a plâns. Pot recunoaşte, fără să-mi fie ruşine, că am fost unul dintre cei cărora le-au curs lacrimile. Am ascultat şi cântat atât melodii de pe primul său album, cât şi de pe cel care urmează să apară (acum, pe 7 septembrie) dar, cum era de aşteptat, melodiile celor de la System of a Down vor rămâne doar în sufletele şi căştile noastre pentru ceva timp. Live nu cred că-i vom mai auzi vreodată.

În final, m-a deranjat faptul că Serj a fost prea ocupat, ca să se întoarcă pe scenă şi să ne mai cânte o piesă, deşi toţi îşi doreau şi strigau asta. Proababil a fost un gest pe care artiştii mari nu-l fac la concerte mici (nici Dark Tranquillity nu s-au întors pentru încă o melodie, în timp ce tipa de la Sirenia a făcut-o), sau pur şi simplu n-a dorit acest lucru.

Ca o concluzie, concertul a fost mai mult decât impresionant, iar trăirile de acolo nu se pot descrie în cuvinte, oricât de mult aş încerca. Spre final, vă las cu câteva poze, care pot spune mai mult decât 600 de cuvinte înşirate pe pagină.

Sirenia

Dark Tranquillity

Serj Tankian

Tags:
    1. Serginho marți, 17 august 2010, 11:38
      • ggg marți, 17 august 2010, 11:46
        • Serginho marți, 17 august 2010, 11:57
        • Florea Cristian marți, 17 august 2010, 11:54
      • Florea Cristian marți, 17 august 2010, 11:53
        • Serginho marți, 17 august 2010, 11:57
    2. Marius?! luni, 23 august 2010, 21:39

    Adaugă un comentariu