Eu sunt în jumătatea greşită

Acum ceva timp, o cunoştinţă a considerat că trebuie să-şi exprime durerea în legătură cu lucrurile experimentate de o masă de oameni şi cum de se nimereşte el mereu în jumătatea greşită.

– O ştii pe aia, zice, cică şi-a pus-o cu jumătate de liceu. Cum am reuşit eu să fiu în cealaltă jumătate, nu ştiu, da’ rău îmi mai pare.
– Ghinion, zic.
– Şi mai e una, cică asta a făcut-o cu tot oraşul. Eu n-am fost în oraş atunci, mă înţelegi? Mor de ciudă.
– Înţeleg, înţeleg. Auzi? Dar la tine totul se rezumă numai la femei?
– Nu, zice, dar mă simt omul cel mai puţin norocos.
– Stai liniştit, eu nu mi-am pus-o cu niciuna dintre cele două şi nu mă simt complexat.
– Bine, dar lasă că plec eu la facultate, să vezi acolo minunăţie.
– Da, bine, cum zici tu.

Mi se pare mie, sau tipul este primul afemeiat emo?

Lasă un comentariu

13 comentarii