Există viaţă şi dincolo de asfalt şi blocuri

Zilele astea sunt la Rowmania Fest, la Tulcea (am scris mai multe detalii aici).

Până apuc să scriu un articol ca lumea despre ce se întâmplă aici, permiteţi-mi să vă arat două poveşti scurte şi extrem de interesante descoperite astăzi. Probabil pentru mine sunt atât atractive pentru că am crescut printre betoane şi maşini, dar sunt curios cum vi se par şi vouă.

Ca mijloc de comunicatie şi transport pescarul, când e pe baltă, nu are decât lotca sau duba sa, despre care am arătat că la nevoie îi serveşte şi ca pat de dormit, ca adăpost sau casă de locuit, ca depozit de provizii, ca instrument de pescuit (săltătoarele) etc. Cu lotca el merge la pescuit, cu lotca îşi transportă peştele la cherhana, cu lotca îşi aduce proviziile etc. şi tot cu ea îşi plimbă pe Dunăre în zilele de sărbătoare femeia şi copiii, cu ea se duce la zile mari la biserică prin satele din apropiere şi tot în lotcă îşi găsesc chiar şi copiii jucăria, deprinzându-se de mici a avea piciorul sigur pe apă şi a mânui lopeţi.

Lotca nu este însă numai mijlocul său de transport pe apă, el serveşte şi pe uscat, atât ca sanie iarna pe ghiaţă cât şi ca căruţă pe uscat. (…) Vara de asemenea foarte des se întrebuinţează lotca pentru transporturi pe uscat, punându-se pe roate ca o căruţă. Astfel pescarii (…) pentru a-şi transporta peştele pe un drum mai scurt la piaţă şi mai comod şi fără ambalaj, îşi pun lotcele încărcate cu peşte pe roate şi le trag caii. [Apoi] scot lotca de pe roate şi o pun pe Dunăre, ducând-o cu lopeţile până la piaţa de pescărie din Brăila, ca să îşi vândă peştele. – Dr. Grigore Antipa, Pescăria şi pescuitul în România

Lotca era viaţa noastră. Uneori ajungeam să şi dormim în ea. Erau nopţi când nu mai aveai cum să te întorci din mijlocul stufului si adormeai pe barcă. Eu am o amintire de la 14 ani când am rămas prins în mijlocul junglei. Am tăiat nişte stuf şi m-am culcat în barcă. Noaptea m-am trezit scufundat. M-am luptat cu apa, am golit barca şi am supravietuit. Am un frate care a făcut nuntă în bărci, într-o primăvară când erau apele mari. Nunta se ţinea pe două bărci enorme, legate ca un platou. Dansau în bărci 40 – 50 de oameni deodatw. Barca era peste tot în viaţa noastră. Ca să fii sigur că nu te luau apele, legai barca de clanţă. Dacă veneau puhoaiele, ieşeai din casă direct în barcă. Aşa era viaţa în Deltă, o provocare. Trebuia să învingi apele ca să supravieţuieşti. – Antrop Varabiev, campion mondial la Mexic, 1974

E grozav să ai ocazia să asculţi poveştile de-aici. Cine ar fi crezut că ai atât de multe lucruri de învăţat din vieţile simple ale pescarilor?