Faptul că eşti respins te motivează?

Stăteam ieri şi mă gândeam la momentele în care lucrurile n-au mers tocmai aşa cum voiam eu şi la reacţia pe care am avut-o când am văzut că am eşuat.

Stăteam şi recapitulam momentele în care, din pură neatenţie, neprofesionalism, sau orice altceva, am întâmpinat obstacole peste care nu reuşeam să trec. În 80% din cazuri, încercând din nou, am trecut, dar (încă) mă deranjează enorm restul de 20%. Bineînţeles, probabil aveam nevoie din când în când de câte-un prieten care să-mi spună: „Bă, nu fi prost, încearcă din nou” ca să mă pot ridica de jos şi să reiau drumul, cu un plan mai bine pus la punct.

Viaţa însăşi este construită cu hopuri. Mă gândeam dacă nu cumva le-aş fi putut evita pe toate. Răspunsul? Nu!

Din greşeli învăţăm, asta-i clar. Primul pas în blogosferă l-am făcut cu stângul. De fapt, am impresia că am sărit în piciorul stâng vreo jumătate de an. Scriam execrabil, atât din punct de vedere gramatical, cât şi din punctul de vedere al subiectelor pe care le comentam, dar şi al modului în care îmi propuneam să le dezbat.

Ce-ar fi fost să mă las de blogging atunci? Chiar, ce-ar fi fost? Aş fi fost un alt din ăsta, nimic mai mult.

Îmi amintesc prima cerere de link exchange (pentru că, serios vorbind, pe vremea aia link exchange-ul era cel mai tare lucru pe care-l puteam face, cel puţin în mintea mea). Scrisesem un e-mail scurt, deloc atractiv, în care îl rugam pe un tip să-mi pună un link la el în sidebar, urmând ca şi eu să efectuez aceeaşi acţiune. Eram de două zile blogger, repet, două zile! M-a refuzat, lucru care era de aşteptat. Mi-a spus că nu prea îi plac articolele mele şi că sunt prea la început.

Aproape un an mai târziu, am primit un mail în care îmi spunea că acum îmi poate pune link-ul (evoluasem mult, ce-i drept). L-am refuzat. I-am zis că nu mă interesează link-ul lui, că acum nu mai am nevoie. Într-o lună, s-a lăsat de blogging. Motivul n-am fost eu, ci problemele personale despre care nu poate vorbi cu nimeni.

Probabil, dacă nu îmi respingea cererea de link exchange, nu mă chinuiam atât de mult în timpul care a urmat. A fost o perioadă în care mă ambiţionam doar ca să-i arăt lui că pot mai mult. Când, la un moment dat, mi-am dat seama că pot chiar mai mult şi decât el, lucru la care nu mă aşteptam când m-am apucat de blogging.

Unde e el acum şi unde-s eu?

Apropo, faptul că eşti respins te motivează?

Tags:
    1. The Hunter sâmbătă, 15 mai 2010, 0:04
    2. A.Dragos sâmbătă, 15 mai 2010, 9:33
    3. francisc sâmbătă, 15 mai 2010, 12:14
      • Florea Cristian sâmbătă, 15 mai 2010, 12:35
    4. Serginho sâmbătă, 15 mai 2010, 19:31
    5. Alexander marți, 6 iulie 2010, 16:49

    Adaugă un comentariu