Garofiţe din cimitir

E luna mai, ultima lună din primăvară. Fiecare încearcă să profite de florile care apar în această perioadă şi să-şi pornească o mică afacere.

Zilele trecute am fost oprit de nişte ţigani pe stradă care vindeau flori, garoafe mai exact, dar care erau atât de sinceri, că-ţi venea să cumperi.

Ei n-aveau replici învechite, gen: „Garofiţe, domnu’, haideţi la garofiţe”, aşa cum au toţi vânzătorii de flori, ci aveau altele mai reale, care reflectau clar pe ce se bazează afacerea lor: „O garofiţă din cimitir, domnu’?”.

În sinea mea râdeam, dar i-am ignorat, aşa cum fac de obicei.

Totuşi, m-am gândit ca ar putea să-şi pornească cea mai tare afacere de-aici, începând de la un buget egal cu zero. Dacă toată primăvara vând flori din cimitir, poate la începutul verii vor fi în stare să cumpere direct de la un furnizor autorizat.

Până în toamnă, dacă merg afacerile ca lumea, îşi pot deschide un sediu şi de aici să apară o ditamai florăria de excepţie.

Glumesc, bineînţeles, dar Dumnezeu să-i ierte pe ăia ale căror flori le-am cumpărat şi au ajuns pe la doamne profesoare.

*photo via