Hai să zburăm! part. 2

Click pentru partea 1

Cu ochii înlăcrimaţi, încheie scrisoarea, o semnează, o pune într-un plic şi începe să se pregătească…

– Vrei să vin cu tine? îl întreabă mama sa văzând-ul atât de trist
– Nu, mulţumesc. Am să mă duc şi am să-i citesc personal scrisoarea. De-acolo, de unde a ajuns, sper sa audă ce vreau sa-i transmit
– Sigur te va auzi, nu-ti face griji!

A plecat. Cu paşi mici, parcă nevăzuţi şi cu sufletul greu, spre locul în care se afla acum tot ce a mai rămas din EA. Corpul neînsufleţit şi plin de răni cauzate de accident.

Deşi îşi dorea să fie tare şi se îmbărbăta pe tot parcursul drumului, a plâns continuu. Pentru el era ceva neobişnuit. Nu mai pierduse pe nimeni atât de important, în circumstanţe atât de drastice. Parcă şi-ar fi dorit ca rolurile să fie inversate, exact cantr-o scenă de teatru.

Până acum, pentru el moartea era doar un joc prost de teatru în care actorii îşi însuşesc ce rol vor, când vor. De când a aflat de incident, şi-a schimbat total viziunea despre teatru şi parcă acest joc stupid devenea unul complicat, executat de nişte experţi care nu-şi schimbă rolurile nici în ruptul capului. Era ferm convins de faptul că ea îşi merita mai mult decât orice viaţa şi că trebuia să reuşească şi să-şi construiască un viitor perfect, dar actorii buni niciodată nu-şi împrumută rolurile în cadrul aceleiaşi piese, deci nimic nu putea fi schimbat.

„Mai bine pierzi un minut din viaţă decât să-ţi pierzi viaţa într-un minut”; erau cuvintele ce-i îndrumau ei viaţa în fiecare moment. Prefera să muncească în plus pentru ca reuşita să întârzie decât să rişte şi să piardă tot.

Momentul de neluciditate îi fusese fatal. Acum, cuvintele nu-şi mai aveau niciun rost. Totul se întâmplase anapoda, exact împotriva legii pe care o urma atât de strict. Pentru el, tot ce ţinea de prezent şi viitor se transformase într-o ceaţă deasă. Vedea doar trecutul fericit prin care trecuseră cei doi şi pâcla care îl apăsa tot mai greu pe suflet.

Fiecare pas aşezat pe asfalt parcă dorea să rămână acolo. Negura în care se afla avea efect de magnet asupra lui. Era împotriva voinţei sale, de parcă nu voia să-l lase s-o vadă şi să-i citească scrisoarea. Cu toate acestea, gândindu-se la chipul ei, îşi contiuă suspinând drumul prin jungla plină de spini…

Va urma…

Lasă un comentariu

17 comentarii

  • reiko 13 Mai 2009, ora 23:03

    fate scriitor ;)

  • reiko 13 Mai 2009, ora 23:09

    eh…poti sa te faci..si inca unu’ bun ;) ai imaginatie..stii sa scrii ( doar ai blog ce naiba )>…> etc:)

  • Grim_Cris 13 Mai 2009, ora 23:06

    mai am de munca pana acolo :D

  • Grim_Cris 13 Mai 2009, ora 23:23

    in ziua de azi cred ca oricine isi poate face blog. Nu de asta depinde totul :P

    Deocamdata nu ma pricep la texte lirice. Deaia spun ca nu sunt pregatit

  • Gabi 14 Mai 2009, ora 01:08

    dureros de frumos..continuă,ai forţă-n scriitură ![si n-am motiv să fiu subiectivă,nici nu zic asta pentru că ai blog..d’ăsta are şi simona sensual:( …) ehhee….ne-auzim noi peste ani..până atunci, numai reuşite !

  • Grapefruit 14 Mai 2009, ora 02:41

    „circumstante drastice” ?

  • Sixx 14 Mai 2009, ora 09:37

    Deci…textul nu e liric:)) in rest e ok :)>-

    De la mine poti citi: Viitorul e…

  • Punk 14 Mai 2009, ora 10:09

    E foarte frumoasa continuarea….sper sa apara si celelalte parti…..cat de curand…orikm sthu nu e greu sa scrii

  • Punk 14 Mai 2009, ora 10:52

    mai devreme am gresit vruiam sa zic ca greu sa scrii….dar nu este greu cand ai inspiratie

  • Grim_Cris 14 Mai 2009, ora 11:18

    si iti spun eu ca inspiratia nu vine atat de usor dupa cateva luni in care ai scris aproape zilnic pe blog :P

  • Masaj anticelulitic 14 Mai 2009, ora 16:24

    „Cu toate acestea, gândindu-se la chipul ei, îşi contiuă suspinând drumul prin jungla plină de spini…” Mie asta mi se pare o declaratie foarte frumoasa intr-o speranta de viata.

    Speri sa existe mai mult, speri sa lupti pentru ceva bun.

    Speri ca la sfarsitul durerilor tale, sa te astepte ceva frumos.

    Speri ca, dupa tot ce faci, sa te bucuri de o viata implinita.

    Un mesaj emotionant.

    Este ideea de baza a filmului pe care il recomand eu cel mai mult:
    http://fiieficient.com/2008/12/le-notti-di-cabiria-noptile-cabiriei-nights-of-cabiria-1957-uita-te-la-filmul-asta-fie-si-doar-ca-sa-ai-motiv-sa-vezi-alte-filme/

    PS: Daca te deranjeaza ca pun si cate un link la un mesaj de-al meu, zi-mi si incetez. :)

  • Grim_Cris 14 Mai 2009, ora 20:01

    @Masaj anticelulitic, daca ma deranja chestia asta cred ca iti spuneam pana acum. Atat timp cat link-urile sunt la subiect inseamna ca nu le pui doar pentru ca vrei sa iti promovezi blogul

  • Masaj anticelulitic 15 Mai 2009, ora 11:42

    Mersi frumos. :)

  • livia 27 Mai 2009, ora 08:04

    dar partea a 3-a va mai exista?

  • Grim_Cris 27 Mai 2009, ora 13:43

    va mai exista. Dar am tot omis s-o scriu. Am s-o concep cat de curand

  • runn3r 13 Iun 2010, ora 23:52

    grim, hai cu partea a 3-a :D. si eu o sa scriu maine o parte a 3-a :)) la un post al meu :)

    • Florea Cristian 14 Iun 2010, ora 10:21

      nu cred ca mai scriu articole de acest gen. m-am cam lasat :D