Impresii după prima zi de pedalat pe MTB

Ieri am dat o raită pe la sediul smartatletic şi-am pus mâna pe bicicleta câştigată la acest concurs. Mulţumesc tuturor pentru share-uri, voturi, like-uri etc. N-am apucat s-o fac şi eram dator cu asta. Mulţumesc şi celor de la smartatletic pentru organizarea concursului!

Revenind, ieri am luat monstrul de coarne, l-am încălecat şi am început să pedalez agale prin Bucureşti. Obişnuit fiind cu bătrânica mea verde şi rapidă, eram tare curios cum o să mi se pară trecerea la MTB (e un Felt Six95 2013, pentru cunoscători).

Iniţial nu înţelegeam ce caut eu cu mâinile atât de depărtate pe ghidon şi tot aveam tendinţa să le apropii. Apoi, uitându-mă la roata din faţă, mi se părea imensă. Simţeam că merg cu un tanc de bicicletă. Toată seara am avut impresia că nu încap printre maşini şi mă gândeam ce-o să-i spun primului şofer a cărei maşină am s-o lovesc din greşeală cu ghidonul. Scuza cu „sunt obişnuit cu o cursieră micuţă şi drăguţă” n-ar fi ţinut, că asta nu prea e o scuză. Totuşi, am scăpat fără incidente.

Îmi place tare mult că, deşi nu pot să mă strecor prin zone înguste aşa cum pot s-o fac pe cursieră, MTB-ul te lasă să încaleci orice canal, şanţ sau bordură fără să te zdruncini prea tare. Chiar am fost curios să văd cât de şifonat ies după o tură de pedalat pe pista din Parcul Tineretului şi a fost un drum tare plăcut, în ciuda şanţurilor şi gropilor de-acolo.

Sunt obişnuit în continuare cu viteză. Pe MTB pedalez cu foaia cea mai mare şi pinionul cel mai mic şi simt că stau pe loc. Nu-i vina biclei, bineînţeles, că nu pentru asta a fost făcută. Am apreciat, totuşi, la bicicleta asta că este foarte uşoară. Doar 13 kilograme, în timp ce curisera mea are vreo 11.

În continuare rămân fidel cursierei pentru că-i rapidă şi subţire, dar aştept prima tură lungă pe MTB, că pedalat pe teren accidentat n-am încercat încă.

P.S.: Dacă vă simţiţi inspiraţi, vă rog să mă ajutaţi să-i găsesc un nume.

Lasă un comentariu

13 comentarii

    Invalid options.