Încântat de cunoştinţă

Incantat de cunostintaNu ştiu de ce, dar de ceva timp mi se pare că replica „Încântat de cunoştinţă” şi-a pierdut foarte mult din valoare. Uneori, când faci cunoştinţă cu cineva, auzi cuvintele magice atât de rapid şi cu atât de puţină implicare emoţională, încât ai impresia că a zis-o înainte să apuci tu să spui „Salut!” şi să zici cum te cheamă.

Oare chiar asta e menirea replicii, sau majoritatea oamenilor o înţeleg greşit? Mie mi se pare normal să spui că eşti încântat că ai cunoscut pe cineva abia după ce ţi-a demonstrat că merită chestia asta. De exemplu, dacă tu urmăreşti pe cineva online şi-ţi place ce face el acolo, când o să apuci să îl întâlneşti, e normal să fii încântat pentru că ai avut ocazia asta, dar dacă tu faci cunoştinţă cu o persoană pe care n-ai mai văzut-o niciodată şi de care n-ai mai auzit nimic până atunci, e uşor penibil să spui că eşti încântat, nu?

Ce te incântă atât de tare, numele, strângerea de mână, sau ce?

Dar poate înţeleg eu greşit chestia asta, cine ştie?

photo via

    1. RR duminică, 28 octombrie 2012, 10:48
      • Cristian Florea duminică, 28 octombrie 2012, 11:00
    2. Drd Emil Calinescu duminică, 28 octombrie 2012, 18:01
      • Cristian Florea miercuri, 31 octombrie 2012, 10:14
    3. Kosmodisk duminică, 28 octombrie 2012, 18:11
      • Cristian Florea miercuri, 31 octombrie 2012, 10:16
    4. Sergiu Nicola luni, 29 octombrie 2012, 0:59
      • Cristian Florea miercuri, 31 octombrie 2012, 10:16

    Adaugă un comentariu