Cum am încercat să fac desenul Frozen să fie accesibil și pentru nevăzători

Până mâine se desfășoară în București primul Festival de Film pentru Nevăzători de la noi din țară. Bineînțeles, când am auzit că se face, prima mea reacție a fost să întreb cum se pot uita nevăzătorii la filme. Am mai scris povestea, dar nu mă deranjează s-o repet: nevăzătorii ascultă filmele. Adică sunt niște oameni care povestesc ce se întâmplă în film în timpul în care actorii nu spun nimic. Oamenii ăia spun câte ceva despre cadru, despre gesturile făcute de actori, cine intră în scenă, care-i mimica feței personajelor și alte lucruri relevante pentru ascultători.

Astăzi am fost la un workshop organizat în cadrul Festivalului și am învățat cum să accesibilizez un film pentru nevăzători. Am fost o echipă de 3 și ne-am ales filmul Frozen. Mai exact, ne-a fost pusă la dispoziția secvența asta:

Părea simplu la început, apoi ne-am dat seama că nu-i chiar așa, mai ales pentru că personajele de-aici nu spun nimic. Și imaginează-ți: în primele 10 secunde trebuia să explicăm cadrul, să zicem că este zăpadă peste tot, că Olaf, omul de zăpadă, se plimbă fericit printr-o pădure, miroase o floare mov, strănută, apoi îi sare nasul făcut dintr-un morcov în mijlocul unui lac înghețat.

Apoi, după ce au trecut aceste 10 secunde, ne-am apucat să povestim cum un ren pofticios a pornit spre morcov, alunecându-i copitele, Olaf l-a ironizat inițial, apoi și-a dat seama că nici el nu poate merge pe gheață, a început să muște cu dinții în gheață, și-a transformat corpul într-o bicicletă, și-a catapultat capul lângă ren etc.

Nu mai povestesc ce fel am intervenit noi peste sunetul filmării, pentru că n-are rost, dar ca să-ți dai seama cam cât de complicat e, sa știi că am stat 2 ore ca să accesibilizăm un film de un minut și 16 secunde. DOUĂ ORE! Într-adevăr, nu suntem experți, dar mi s-a părut că-i mult mai greu față de cum credeam inițial că o să fie. Iar descrierile pe care le-am dat mai sus sunt minimale, că în înregistrare a trebuit să dăm mult mai multe detalii, să înțeleagă cei care nu văd absolut nimic.

Ne-au spus organizatorii că de obicei se stă câte două luni la accesibilizarea unui film. Și sunt scene de un minut la care cei care se pricep se gândesc aproximativ 45 de minute sau (cum a fost în cazul Aferim) sunt costume pentru care se documentează câte două – trei ore ca să fie siguri că le explică așa cum trebuie.

Noi am făcut ceva în premieră astăzi, pentru că nimeni n-a mai încercat să mai facă un desen animat pentru nevăzători. Noi am încercat și, credem noi, accesibilizarea trailerului ne-a ieșit în regulă. Oricum după vreo oră, când am văzut că suntem abia la secunda 36, mie deja îmi venea să renunț. Apoi am aflat că cel mai greu se accesibilizează desenele animate, pentru că sunt cadre imaginare, care-s mult mai greu de explicat decât cum ar fi fost în cazul unui cadrul real.

cum accesibilizezi un film

Experiența de azi m-a pus puțin pe gânduri și m-a făcut să-mi dau seama cât de banale ni se par nouă niște lucruri ca uitatul la un film și cât de complicate sunt pentru alte persoane. La Festivalul de Film pentru Nevăzători se dau căști celor care doresc să asculte și versiunea pentru nevăzători a filmului în timp ce se uită la el. Bineînțeles, numărul de căști e limitat, iar prioritate au persoanele făra vedere, dar poate reușești să prinzi și tu o pereche dacă mergi în seara asta sau mâine. Programul e aici.

Apropo, după ce se termină Festivalul, echipa va porni într-o caravană prin cinematografele din țară cu câteva filme făcute special pentru nevăzători, iar dacă nici atunci nu reușești să-i prinzi, să cumperi DVD-ul cu filmul Aferim, pentru că va fi primul film din România care va avea și versiune accesibilizată pe DVD. :D

Lasă un comentariu

2 comentarii

  • iovanescu andrei 20 Mai 2015, ora 06:15

    Salut! am citit articolul si mi-a placut foarte mult.As avea si eu de spus ceva.Intr-adevar, noi oamenii ,,sanatosi” nu invatam sa apreciem un lucru (ca de exemplu mersul, vazul s.a) decat atunci cand il pierdem temporar, din cauza unor probleme de sanatate.Pana atunci, in marea noastra naivitate, credem ca sanatatea noastra e un lucru care ni se cuvine.NImic mai fals.Sanatatea e un dar pe care e bine sa il pretuim si de care trebuie sa avem grija, pentru ca, desi pare puternica, fiinta umana e destul de fragila in realitate. Felicitari inca o data pentru articol si vreau sa spun ca imi place mult acest blog.Cu bine si la cat mai multe postari interesante si frumoase !

    • Cristian Florea 20 Mai 2015, ora 12:02

      Mulțumesc mult pentru comentariu! Mă bucur că ți-a plăcut articolul și sper să mai găsești lucruri interesante pe-aici. Zi grozavă! :D