Am lăsat pe altcineva să publice pe Facebook-ul meu timp de-o zi. Cum a fost experimentul

M-am întrebat la un moment dat cum ar fi să las pe altcineva să publice pe Facebook în locul meu. Ideea a devenit şi mai interesantă când mi-am notat motivele pentru care aş face asta. Primul era pentru că voiam să experimentez, să văd cum e ca statusurile din timeline-ul meu să nu fie scrise de mine. Apoi, voiam să-i ofer cuiva ocazia de a se îndrepta spre un alt gen de public, cel cu care (cu mare plăcere) interacţionez eu de obicei. Al treilea motiv e simplu: voiam să văd cum e să stau o zi fără să scriu nimic pe Facebook, dar totuşi să apară postări acolo.

Şi-am făcut un concurs, pus pe Facebook la 7 PM, la care lumea se putea înscrie până la 7 AM.

Câştigător a fost Dragoş, cu comentariul ăsta. Dragoş mi s-a părut că mi-a împrumutat cel mai bine stilul în comentariul lăsat, de-aia l-am şi ales câştigător. A doua zi era rândul lui să publice pe Facebook-ul meu şi a început cu asta:

Apoi mi-a spus că vrea să doneze un status celor de la Teatrul Masca. Şi ei se înscriseseră în concurs şi a vrut să le ofere şi lor ocazia să publice ceva. Cei de la Masca mi-au trimis următorul status:

Apoi au mai urmat două statusuri scrise de Dragoş:

În final, l-am rugat pe Dragoş să-mi spună cum i s-a părut lui toată isprava. Şi-am primit un răspuns sincer şi frumos:

Trebuie să recunosc că am participat în glumă la acest concurs şi am fost puţin surprins când am văzut că l-am şi câştigat. Mai trebuie să recunosc şi că îl cunosc pe Cristi de mult timp, îl citesc destul de des, aşa că mi-a fost cumva uşor să scriu în stilul lui, mai ales că există suficient de multe glume pe acest subiect în grupul nostru de prieteni. Am vrut să scriu mult despre teatru, dar nu eram sigur dacă va prinde. Acum cred că era mai bine să-mi fac damblaua. În orice caz, după experimentul de ieri apreciez mai mult ce face Cristi zilnic şi mi-am schimbat poate puţin atitudinea pe care o aveam până acum faţă de blogging. Despre online, numai de bine!

Concluziile mele ar fi trei:

1. Nu ştiu dacă stilul meu e de vină sau altceva, dar am văzut că interacţiunea e mult mai mică atunci când nu scriu eu statusurile;
2. Experimentul merită repetat, că mă ajută să înţeleg mai bine cu cine interacţionez, dar am ocazia să şi învăţ ceva din statusurile publicate de alţii;
3. E tare greu să-ţi vină idei de posturi şi să n-ai voie să le pui pe Facebook. Aşa eram eu ieri. :))

Acum sunt curios cum ţi s-a părut ţie ideea, fie că ai luat parte la ea sau nu. :D

Lasă un comentariu

5 comentarii

  • Simona 8 Oct 2014, ora 16:11

    Interacțiunea a fost mai mică pentru că oamenii știau că nu ești tu. Trebuia să faci un experiment în care să nu spui nimănui de intenția ta și să vezi cum reacționează oamenii la alt tip de conținut. Experimentul tău arată că impactul depinde și de sursă.

    • Cristian Florea 8 Oct 2014, ora 16:18

      Asta cred că e cu dus-întors. Unii au stat cu ochii pe contul meu doar de curiozitate, să vadă ce se publică. Chiar am primit întrebări de genul: „Când apare primul post?”. În acelaşi timp, alţii n-au fost interesaţi pentru că ştiau că nu scriu eu, aşa cum ziceai şi tu, dar n-ar fi fost corect să publice altcineva fără să anunţ. Era ca şi cum aş fi minţit. :D

  • Simona 8 Oct 2014, ora 16:21

    Tu o să iei 10 la Etică anul ăsta! :))

    • Cristian Florea 8 Oct 2014, ora 16:23

      :)) Fără să învăţ?

  • Simona 8 Oct 2014, ora 16:28

    Hehehe, nu, dar măcar ai binele în sânge. Oh, wait, ce e binele? O să afli :))