Norocul imi surade

Maybe e doar o coincidenta sau maybe e doar in subconstientul meu dar de cateva zile incoace ma simt norocos :)
De ce? O sa aflati imediat ;))

In primul rand in ultimele doua zile am vazut in jur de 6 nunti. Poate pentru voi e ceva absurd sau banal dar pentru mine e…premiera ca sa zic asa. 6 nunti in 2 zile = vreo cativa zeci de ani de noroc :)) (nu degeaba sunt la mate-info le am cu calculele :P )

Apoi..dorinte…initial mi-am dorti sa ploua..in timp ce mi-am dorit sa ploua mi-am mai dorit sa fiu cu persoana iubita in ploaie. Am zis: „As vrea sa ploua…dar n-are cum sa ploua cand e un soare atat de arzator”. Vorbeam bazaconii ca sa ma aflu in treaba :-j

La un moment dat aud primul tunet(in gandul meu: „Oare o sa ploua?”). Coincidenta (sau poate nu) facea ca eu sa fiu cu persoana iubita pe banca in parc. Nice..mi s-ar fi implinit doua dorinte deodata :)

A inceput sa picure, picaturatul s-a transformat in ploaie. Fiecare strop de apa care ma atingea ma facea din ce in ce mai fericit si mai bine dispus.

Parca toate aceste lucruri se intamplau special pentru mine, parca daca nu imi doream eu asta nu ar fi plouat. Oamenii fugeau pe strazi, eu si cu prietena mea mergeam (cat de cat) normal tinandu-ne de mana. La un moment dat eram uzi din cap pana in picioare, mainile noastre la fel…ploaia se amestecase cu transpiratia emotiilor ce se vedea in palmele noastre ude. Fiecare moment petrecut in ploaia care a acoperit orasul Focsani ieri a fost unic.

Conducand-o spre casa mi-am mai amintit un vis neimplinit, un vis uitat pe undeva printr-un coltisor al mintii, un vis (initial) nerealizabil. Atat pentru mine cat si pentru ea..aveam acelasi vis pe care amandoi voiam sa-l implinim…acum era momentul.

Era o sansa unica in viata pana atunci si nu voiam s-o ratam. Nu mai practicasem niciodata sarutul in ploaie. A fost de neinchipuit.

Parca eram numai noi doi, eu si ea, ploaia nu o mai simteam. Oamenii continuau sa fuga pe strazi crezand ca nu-i va mai uda asa tare. Probabil se uitau ciudat la doi copii care stau in ploaie si se sarutau. Nu pot sa stiu daca a vazut cineva scena. Putin imi pasa pana la urma.

Drumul spre casa a fost foarte frumos. Inca radeam de cei care fugeau prin ploaie, cei care cautau un loc sa se ascunda (de parca ploaia i-ar fi topit 8-| ). Eram singurul care se indrepta incet spre casa, care nu mai simtea umezeala de pe el si care admira cat de mult se schimba directia sau puterea cu care ploaia acopera orasul.

Ultimele doua zile au fost de neuitat. Mie mi s-au implinit trei vise iar eu am reusit sa implinesc macar unul cuiva. Niste momente incredibile pe care nu credeam ca le voi trai vreodata. Sau cel putin nu visam atat de departe.

    1. Simona luni, 25 august 2008, 14:43
    2. dani luni, 25 august 2008, 17:44
    3. oxi luni, 25 august 2008, 20:14
    4. N duminică, 26 octombrie 2008, 15:17
    5. Carmen duminică, 9 noiembrie 2008, 12:06

    Adaugă un comentariu