Nu las lucrurile neterminate. Chiar dacă le-am început acum 3 ani.

Prin liceu a apărut la un moment dat o manie cu rezolvarea cuburilor rubice. Mi-am cumpărat şi eu unul atunci. Şi după ce m-am chinuit în zadar vreo săptămână, l-am lăsat aruncat pe undeva şi nu m-am mai uitat la el.

Doar că zilele trecute, nu ştiu ce m-o fi apucat, dar m-am trezit cu gândul că trebuie să termin (neapărat!) cubul rubik început acum 3 ani. Şi-am scris un post pe Facebook, ca să fiu sigur că mă ţin de cuvânt. Ba chiar am pus un pariu, pe o bere, că pot să rezolv cubul până la sfârşitul lunii noiembrie. Doar că pariul ăla mai avea o clauză scrisă mărunt de tot într-un colţişor: n-am voie să mă folosesc de niciun fel de ajutor ca să-l rezolv. Ori îl rezolv singur, fără să mă inspir de undeva, ori trebuie să dau o bere.

Şi uite-aşa m-am apucat eu serios de găsit rezolvarea cubului rubik, atât pentru a reuşi ceea ce n-am putut acum 3 ani, cât şi pentru orgoliul personal. În plus, ştim cu toţii că e mai bine să primeşti o bere decât să dai una când vine vorba de un pariu.

Iar într-o dimineaţă (acum două dimineţi, mai exact), în timp ce se făcea cafeaua, am început să învârt cubul pe toate părţile. Câteva minute mai târziu, aveam ce vedeţi în poza de mai jos.

cub rubik

Exact! Rezolvasem o faţă. Şi o făcusem, spre surprinderea mea, bine (pentru că şi începuturile celorlalte feţe erau puse la locul lor). Nici nu ştiţi ce bucurie am simţit atunci, pentru că, pentru prima dată în 3 ani de zile (ştiu, sună de parcă am încercat zilnic să rezolv şi n-am reuşit :))), i-am arătat cubului rubik că nu e atât de greu pe cât spune lumea că e. Bineînţeles, următoarele feţe vor fi şi mai greu de rezolvat, dar asta nu înseamnă că n-o să fiu eu în stare să le fac.

V-am scris asta pentru că Volksbank m-a provocat. M-au rugat să arunc un ochi pe site-ul bucuriisimple.ro şi să scriu pe blogul meu o bucurie. Atunci mi-am dat seama că eu sunt construit în aşa fel încât să am grijă să-mi pun mereu o provocare nouă. Am început prin a-mi arăta că sunt în stare să alerg mai mult, apoi că sunt în stare să pedalez mai mult, iar acum, uite-mă, vreau să rezolv un cub rubik. Ce urmează? Mă gândeam să urc 34 de etaje pe scări şi să alerg un semimaraton. Şi mai am câteva pe listă, dar nu vreau să le dezvălui acum (sâc!). Şi aşa îmi fac eu rost bucuriile simple, punându-mi tot felul de provocări si ducându-le la bun sfârşit.

Revenind la bucuriisimple.ro, dacă-ţi scrii acolo o bucurie, ai şansa să primeşti 1000 de euro ca s-o îndeplineşti. Apropo de asta, care-i ultima bucurie mică a ta? De azi, dacă se poate.

Lasă un comentariu

6 comentarii

  • Ekart Dragos-Ioan 11 Noi 2013, ora 16:08

    https://bucuriisimple.ro/ nu merge

  • Cristi Mirt 11 Noi 2013, ora 19:57

    He he.. Cubul rubik. Știam un algoritm pentru rezolvarea lui, dar nu l-am mai exersat de mult timp :p Succes!

  • Mihai C. 2 Dec 2013, ora 19:38

    Si… ai rezolvat cubul? Mi-am adus aminte de ceea ce ți-ai propus cand l-am văzut și pe al meu aruncat într-un colț de cameră, tot nerezolvat, evident :D

    • Cristian Florea 2 Dec 2013, ora 23:20

      Spre ruşinea mea, nu. N-am mai apucat să mai lucrez la el. Am pierdut pariul, dar provocarea rămâne în picioare, doar că modific puţin deadline-ul. :))