Oare chiar aşa se învaţă să calci strâmb?

Mi-a venit astăzi în minte o imagine prin care, zic eu, am trecut cu toţii cândva. Eşti un simplu puşti (maxim 5 ani), iar părinţii tăi tocmai şi-au invitat nişte prieteni acasă.

Tu, ca un copil neastâmpărat ce eşti, te învârţi pe-acolo până la momentul în care se deschide băutura. La un moment dat pari că vrei să guşti. În timp ce mama ta spune: „Nuu, nu-i da, că se învaţă să bea”, tatăl tău o contrazice spunând că „o guriţă de bere nu strică” şi că „i-o fi şi lui poftă” cu toate că tu nici măcar nu ştii ce-i ăla gust de bere, sau poftă.

Îţi dă să bei. E amară şi miroase urât. La vârsta ta nu ştii de ce oamenii mari beau porcăria aia când laptele şi sucul sunt mult mai bune. Când o să creşti o să-ţi dai seama încet-încet de ce adulţii beau chestii din alea, dar până acolo e cale lungă. Pe la 8-9 ani, poate şi mai mult, începi să-i arăţi mamei tale că s-a înşelat când a spus că te vei face un beţiv şi că n-ai mai gustat băuturi alcoolice de atunci.

Pe la 15-16 ani începi să simţi gustul berii în week-end-urile petrecute cu colegii. Totuşi, mama ta greşeşte pentru că ceea ce faci tu nu devine o dependenţă. Ajungi om mare, te susţii singur din punct de vedere financiar, şi îi aminteşti iar mamei tale că avea cândva impresia că nu o să fii nimic altceva decât un beţivan, ca mulţi alţii.

În cele din urmă eşti realizat, atât tu cât şi toţi ceilalţi copii cărora părinţii nu voiau să le dea să guste puţină bere. Mă întreb şi eu: de ce părinţii încă mai au impresia că-ţi poţi strica viitorul şi că-ţi poţi deprinde vicii din cauza întâlnirilor pe care le fac ei atunci când tu ai maxim 5 ani, dacă le-a fost demonstrat de nenumărate ori că nu e aşa?

Tags:
    1. Dr.A luni, 15 februarie 2010, 23:03
    2. BigMama luni, 15 februarie 2010, 23:05
    3. seoslayer marți, 16 februarie 2010, 0:19
    4. Ioana marți, 16 februarie 2010, 9:46
      • Grim_Cris marți, 16 februarie 2010, 14:18

    Adaugă un comentariu