Povestea lui Traian, unul dintre românii fericiţi fără internet pe telefon (P)

Vodafone m-a provocat să găsesc o persoană fără internet pe telefon şi să-i spun povestea pe blog. Iar azi o să citiţi despre Traian, un prieten biciclist mutat recent în Bucureşti, care a avut un magazin de calculatoare în Tecuci şi care acum lucrează exclusiv online (creează conţinut şi învaţă programare ca să-şi deschidă propriul business online, cu site făcut de el). Ştiam că Traian nu are smartphone, dar nu l-am întrebat niciodată de ce, iar acum a venit momentul. Ne-am întâlnit, am deschis o bere şi am început să discutăm.

Mi-a spus că e înconjurat de tehnologie în fiecare zi şi că vrea ca măcar atunci când iese din casă să nu mai depindă de ea. Îmi povesteşte despre cum vede oameni care ies cu copiii lor în parc şi, în loc să se joace cu ei, îşi butonează smartphone-urile: De ce ai mai ieşit afară dacă faci exact ce faci şi în casă?. Aici i-am dat dreptate, apoi l-am întrebat de Google Maps.

Cum te descurci tu fără Google Maps?

Fii atent.

Deschide buzunarul de la piept al gecii şi scoate o foaie.

Prima la stânga, Constantin Mille. Uite, spre exemplu, asta nu ştiam unde era, de-aia am notat şi strada (nota mea: şi-mi arată pe foaie că a scris undeva Control Club). Deci ăsta-i, frate, Google Maps-ul meu. Old school, aşa. Şi ştii care-i ideea? Când scrii aici ţi se şi întipăreşte în minte. Foaia asta e de verificare mai mult, în caz că uit.

Şi dacă ajungi pe o stradă pe care n-o cunoşti ce faci?

Până la urmă ai o gură la tine. Ce făceai acum 20 de ani?

Şi dacă-i 4 dimineaţa şi nu-i nimeni pe străzi ce faci? (eu tot încercam să găsesc situaţii în care fără Google Maps nu se poate, dar n-am avut nicio şansă. :)))

Ştii ce faci? Te plimbi pe străzi până se deschide un magazin. Eu vorbesc din perspectiva mea, că-mi place să mă plimb. Prima oară când am fost la Sibiu am mers cu o prietenă. Nici eu nu fusesem în viaţa mea în Sibiu, nici ea. Ea trebuia să ajungă la o clinică medicală şi am plecat fără să ştim unde mergem. Şi prima dată când m-am trezit în Sibiu era 5 dimineaţa şi habar n-aveam pe unde s-o iau. Nu era nimeni pe străzi şi nici nu ştiam cum să ajungem la clinică. Era prin anii 2000 – 2001. Şi ne-am plimbat pe străduţe până am găsit pe cineva şi aşa am ajuns.

Uite, eu acum ştiam că o să plouă pentru că m-am uitat pe telefon (continuam cu încercarea de a găsi utilizări ale unui smartphone).

WHAT?

Da, păi scria că o să plouă de la 20:00 şi era 19:30 când ne-am întâlnit. Ai văzut că nu m-a minţit. :))

Frate, ieşi afară, te uiţi pe cer. Te poţi descurca şi fără. Nu spun că nu e o informaţie bună sau că nu-i înţeleg importanţa, dar trebuie să te descurci şi fără şi nu trebuie să depinzi întotdeauna de tehnologie. Ce urmează? Să-ţi zică o aplicaţie când să faci copii. Un telefon nu poate să-ţi spună o poveste aşa cum o poţi spune la o masă cu 5 prieteni. Sau nu poate să-ţi cânte la o chitară cum îţi cântă un prieten când mergeţi la munte. Cum să renunţi la plăcerile astea pentru a sta în casă sau a sta numai cu ochii în Facebook?

Apropo, tu când intri pe Facebook ce faci?

Verificări. Caut evenimente interesante şi în rest citesc numai tâmpenii. Consider că e o pierdere totală de timp. Recunosc, stau prost la capitolul organizare. Pierd ore întregi aşteptând să scrie unul ceva sau să-mi apară o notificare. Eu îi văd utilitatea internetului. Uneori trebuie să fii online, numai că trebuie să-ţi pui nişte bariere. Pentru business e un tool bun şi Facebook-ul.

Dar fără calendar ce faci? Eu îmi notez în Google Calendar ce am de făcut şi când.

Îmi arată foaia scoasă din buzunar:

Uite, ăsta e calendarul meu Google, doar că e numai pentru o săptămână. :))

Mie mi se pare super util Google Calendar.

Mă, este util, dar ideea e să nu devii dependent de el. Ştiu oameni care pur şi simplu refuză să-şi pună mintea la contribuţie. Ei spun că tehnologia ar trebui să facă lucruri în locul lor. Şi ajung la 50 de ani să nu mai ştie cât fac 2 ori 7. :)) Şi mulţi vin cu regula asta: dar de ce mi-am luat telefon dacă nu-l folosesc? Să facă el treabă în locul meu, nu? De ar fi să am un smartphone va fi clar limitat la doar câteva aplicaţii care să mă ţină în contact cu afacerea mea, oriunde aş fi. L-aş folosi doar ca să ţin legătura cu clienţii, furnizorii de servicii şi verificări de rutină. A, ar mai fi utilă camera foto de la smartphone, pentru instantanee surprinse prin locurile prin care mai umblu. Dar internetul face parte sau ar trebui să facă parte din profesie, nu să-ţi controleze intreaga viaţă.

Provocarea a venit în contextul în care noua campanie Vodafone se numeşte „Împreună aducem toată România pe internet”. Mi-a plăcut tare mult să discut cu Traian despre internetul pe telefon. Mi-a plăcut că el e un om care înţelege pe deplin avantajele tehnologiei şi ale internetului, dar pur şi simplu nu le foloseşte când iese din casă.

Apropo de campania Vodafone, de Sărbători sunt nişte oferte tare faine, cu beneficii extinse de internet pentru clienţii care îşi prelungesc abonamentul sau îşi fac unul nou. Ai trafic de date dublu şi internet nelimitat pentru următoarele 4 luni, în funcţie de valoarea abonamentului, dar şi multe minute internaţionale în plus. Mai multe detalii găseşti aici.

La sfârşit, l-am întrebat pe Traian dacă vrea să facem un selfie.

selfie

Later edit: Avem şi-un spot nou de la Vodafone cu ocazia asta.

Lasă un comentariu

3 comentarii