Prietenii mei sunt niște țărani

Înainte să începi să te enervezi pentru că mi-am permis să-i fac țărani pe oamenii apropiați mie, hai să-ți amintesc niște lucruri despre cei care trăiesc la țară:

  1. Își salută întotdeauna vecinii. Chiar și pe cei pe care nu-i cunosc.
  2. Își ajută întotdeauna apropiații. Ba chiar și pe cei care nu-s apropiați.
  3. Împart cu oricine din puținul lor. De câte ori ai fost în casa cuiva de la țară și ai plecat de-acolo flămând? Niciodată, nu? Mă gândeam eu.
  4. Sunt calmi, respectuoși și fericiți.
  5. Sunt muncitori. Fac tot ce pot pentru a-și câștiga singuri traiul. Nu trebuie împinși de la spate sau motivați cu cine știe ce bonusuri.
  6. Stau în banca lor. Nu-și bagă nasul unde nu trebuie.

Dacă ești de acord cu cele de mai sus, probabil nu i-ai zis niciodată cuiva că e „țăran” în loc de „bădăran” sau „nesimțit”. Sau dacă ai făcut-o, probabil nu te-ai gândit niciodată că „țăran” nu ar trebui folosit cu sens negativ, pentru că țăranii nu sunt cei lipsiți de disciplină sau cei care se cred mai presus de oricine. Țăranii sunt cei care ar putea oricând să le predea orășenilor cursuri despre sinceritate, respect, bunăvoință și omenie.

Și eu sunt un țăran, pentru că nu arunc hârtii pe jos, nu urc în metrou înainte să coboare toată lumea, îmi duc tava înapoi când mănânc în mall sau la autoservire și am grijă să fiu cât de respectuos pot cu cei din jur. Și prietenii mei sunt niște țărani, pentru că mereu am urât oamenii fără bun simț sau pe cei care au impresia că bunul lor trai este mai important decât al celorlalți. Mereu am crezut că libertatea mea se oprește acolo unde începe libertatea celuilalt. Iar dacă mie nu îmi place să trăiesc într-un oraș murdar, n-o să arunc hârtii pe jos, ca să-mi murdăresc singur orașul. Din acest motiv am îndepărtat întotdeauna de lângă mine oamenii care nu voiau să se educe și de-aia mi-au rămas prieteni toți țăranii ca mine.

Vineri am scris și eu pe Facebook că sunt un țăran. În total, vreo 18.500 de oameni au recunoscut până acum că și ei sunt niște țărani. Dacă vrei, poți crește acest număr pe suntuntaran.ro.

Hai să schimbăm obișnunița oamenilor de a le spune nesimțiților că sunt țărani. Țăranii nu-s nesimțiți, iar dacă și tu simți că te identifici cu campania, arată-le și tu prietenilor că ești țăran.

țărani - Cristian Florea

Sunt un taran este o campanie Biz si DDB Romania.

Lasă un comentariu

3 comentarii

  • Elena 28 Mai 2016, ora 21:26

    Imi pare rau, ar fi placut sa fie asa cum spui tu dar experienta mea este cu totul altfel. De curand ne-am vandut apartamentul de la oras si am luat o casa la tara (ca sa ne bucuram de natura si de liniste). Ce greseala! Numai liniste nu ai! Acuma imi pare rau ca am facut acest pas………..suntem inconjurati de muzica populara si manele la maximum, la orice ora din zi si din noapte. Degeaba incerci sa te duci la ei sa ii rogi sa puna muzica mai incet……..o dau si mai tare……..beti si fara nici cel mai elementar respect pentru cei din jur. Si vacarmul nu vine doar de la o casa, ci de la 5 case, cel putin in zona in care stam noi. Deja ne-am hotarat ca, la prima ocazie sa vindem casa si sa ne intoarcem la oras……acolo nu domneste in halul acesta nesimtirea. Ii sfatuiesc pe toti cei care se gandesc sa se mute la tara si cred ca isi vor gasi linistea sa se gandeasca bine la ceea ce fac, sa mearga sa locuiasca intai in acel sat pentru macar o luna, ca sa stie cu cine va avea de-a face.

    • Cristian Florea 30 Mai 2016, ora 09:14

      Eu cred că ați nimerit într-un sat în care nu sunt țărani, în adevăratul sens al cuvântului, ci orășeni care și-au făcut casă în sat.