Şcoala ne obişnuieşte să nu încercăm lucruri noi

Nu-mi place să scriu despre cât de prost este structurat învăţământul românesc, pentru că oricum ştie toată lumea deja, dar mai fac lucrul ăsta din când în când în speranţa că, într-o zi, ideile mele vor ajunge acolo unde trebuie. Sper ca unele articole de pe-aici să ajungă la profesori şi să mai schimbe câte ceva în stilul lor de predare sau, de ce nu, sa ajungă la nişte elevi curajoşi, care să fie dispuşi să iniţieze ei o schimbare în instituţia în care învaţă.

Vorbesc acum din punctul de vedere al unui fost elev care nu a excelat la învăţătură pentru că s-a axat întotdeauna pe ceea ce-l pasiona în mod special. De multe ori poate nepăsarea asta faţă de ceea ce mi se preda la şcoală m-a costat, dar satisfacţia pe care o aveam pentru că îmi ieşeau foarte bine activităţile extraşcolare nu se compară cu absolut nimic. Şcoala, din punctul meu de vedere, ne robotizează câte puţin. Uşor-uşor ajungem să nu mai fim în stare să luăm nicio decizie fără să ne îndrume cineva sau fără să primim confirmarea că ideea noastră este una bună.

Am avut norocul să dau în clasa a XII-a peste un profesor care să fie exact aşa cum mi-am imaginat eu. M-a uimit tare plăcut în ziua în care ne-a spus că nu facem cursul de franceză aşa cum eram obişnuiţi, ci mai bine urmărim un film. Iar filmul era acesta. Nu vezi în fiecare zi un profesor care să-ţi spună că şcoala distruge creativitatea şi că ar trebui să faci ceva ca acest lucru să nu se mai întâmple.

Atunci mi-am dat seama că şcoala, prin natura ei, ne obişnuieşte să nu încercăm lucruri noi. Întotdeauna ni se spune exact ce avem de făcut pentru a doua zi, iar în cazul în care facem lucrurile altfel decât ni s-a indicat, e rău.

Eu întotdeauna am încercat să fac lucrurile altfel. De fiecare dată când trebuia să fac o temă care nu prea-mi convenea, o transformam în ceva interesant. N-am să uit niciodată ora de limba română în care i-am spus doamei profesoare că am scris tema la calculator, pentru că dacă scriam de mână m-aş fi plictisit repede şi n-aş fi fost în stare să scot ceva atât de bun. De obicei, când vii cu ceva scris la calculator, ori ţi se spune din start că ai copiat de pe internet sau că nu ai respectat regulile, ca toţi ceilalţi colegi ai tăi, ori eşti întotdeauna suspectat că te-ai inspirat de undeva sau că ţi-a scris cineva tema.

Aici n-a fost cazul, ba chiar faptul că am scris la calculator a reprezentat un avantaj pentru doamna profesoară, că niciodată n-am ştiut să scriu lizibil. Stilul îmi era inconfundabil, că de la atâta scris pe blog, mi-e greu să compun altfel de texte, iar nota finală a fost un 10. Mi-a fost apreciată inventivitatea, iar tema era chiar reuşită, pentru că o făcusem într-un mod relaxant.

Pe de altă parte, au fost şi dăţi în care am încercat să fac lucrurile altfel decât mi-a fost impus şi am esuat lamentabil, dar dezamăgirea din acele momente nici nu se compară cu satisfacţia pe care o ai când faci lucrurile altfel şi eşti apreciat pentru asta.

public-school

Încercaţi întotdeauna să priviţi lucrurile şi dintr-o altă perspectivă, pentru că, pe termen lung, veţi avea numai de câştigat.

Lasă un comentariu

8 comentarii

    Invalid options.