Secretul din gradina

Dupa cum unii dintre voi s-ar putea sa stiti (cei care au intrat sau au trecut deja de liceu), in clasa a IX-a, la Limba si Literatura Romana se studiaza Tudor Arghezi pentru inceput.
Asta am studiat si noi..sau ma rog..am inceput sa studiem si vom continua.
Pentru ieri am avut de scos cateva date biografice despre autor, le-am discutat in clasa, iar orele urmatoare vom discuta despre niste anumite poezii.
Chestia este ca am aflat ieri faptul ca, in 1966, sotia autorului, Paraschiva Arghezi se stinge din viata in urma unei boli canceroase (nimic interesant until now).
Tot in biografie mai scrie ca aceasta Paraschiva a fost ingropata in gradina >-)
Arghezi a mai trait un an, dupa care s-a stins din viata (boli de inimia) si a fost ingropat alaturi de „sotia, sora, si prietena de-o viata”.
Acum sunt doua chestii mai greu de inteles: :))

1. Arghezi a trait un an de zile cu sotia ingropata in gradina in care isi petrecea majoritatea timpului pentru a scrie?

2. Acolo era ingropat tot familionu’ ? :-??

O sa incerc sa va raspund tot eu :P

1. Din cate am inteles cam asa a fost. Dupa moartea sotiei sale, Arghezi a cerut ca intregul „domeniu” al Martisorului (casa lui era pe Dealul Martisorului) sa fie transformat in muzeu. Aceasta cerere a intrat in vigoare deabia prin 1974 (n-avem noi treaba momentan cu chestia asta) dar interesant este faptul ca nimeni nu relateaza faptul ca poetul a locuit in alta parte pana la moarte.
So…se trezea dimineata, deschidea geamul sa ia aer si vedea: „Aici odihneste roaba lui Dumnezeu…” si inchidea geamul fara sa-si faca „inviorarea” :))

2. Din cate am inteles eu, asta a vrut sa scrie Tudor pe piatra de mormant (sau cruce ce era aia). Pentru el, Paraschiva a fost „sotia, sora, si prietena lui de-o viata”. Deci nu era tot familionul acolo ci numai sotia si, mai tarziu, el.

Morala: Ingropati-va parintii in gradina sau in spatele blocului ca muriti si voi un an mai tarziu :)) (joke)

Arghezi a murit de inima (cred si eu cand isi vedea nevasta in mormant de dimineata pana seara) la 87 de ani.
Pana la urma Dumnezeu sa-i ierte pe amandoi, sa-i odihneasca in pace si sa aiba grija de ei acolo unde au ajuns.
Poeti ca Arghezii nu au mai existat si nu stiu cat timp de acum in colo vor mai exista.
Desi a avut poezii pe care n-am reusit sa le inteleg, il respect pentru faptul ca a scris intr-o era mai putin prielnica scriitorilor, a scris chiar si in timp ce statea in puscarie (a stat mai bine de 5 ani acolo), a scris pentru ziare, a scris pentru ca i-a placut.

Lasă un comentariu

4 comentarii

  • neinteresant 25 Sep 2008, ora 11:22

    chiar nu stiu ce e de ras in asta….sau nu stii ce sa mai scrii? :|

  • Grim_Cris 25 Sep 2008, ora 11:23

    stiu ce sa scriu…mai am vreo 3 articole la draft si idei in cap o gramada…
    dar cum sa poti sa traiesti stiind ca in gradina zace inmormantata propria-ti nevasta? ai putea face asta?

  • neinteresant 26 Sep 2008, ora 10:49

    normal ca eu nu as putea face asta,dar decizia a fost a lui…si nu cred ca Arghezi a fost vreun nebun..totusi…putin respect ;)

  • Grim_Cris 26 Sep 2008, ora 10:54

    totusi se spune ca geniile sunt de neinteles. Se spune ca sunt niste nebuni pentru noi cei „normali”, cei care n-avem nimic special :)
    I-al drept exemplu pe Einstein. Sau ma rog…si pe Arghezi. E singurul care a facut chestia asta dintre toate geniile pe care le stiu