Sinceritatea şi suferinţa se citesc în privire

Nici nu ştiu cum să încep articolul ăsta. După aproape 1250 de articole mi-am dat seama că încă nu le am cu introducerile. Mă simt ca în clasele primare, când o rugam pe mama să-mi spună cum să încep o compunere, ca să ştiu eu s-o continui.

După cum mă ştiţi, eu nu-s genul de om care să scrie pe blog despre diverse cazuri caritabile. Ştiu că aş putea să ajut dacă scriu. Ştiu că s-ar putea să-mi spuneţi că n-am inimă. Ştiu şi că omul respectiv poate chiar are nevoie de ajutorul meu, dar este o alegere pe care am făcut-o şi pe care o încalc numai când vreau eu. Nu mă puteţi condamna pentru asta.

Totuşi, ieri mi s-a întâmplat o chestie care m-a lăsat pur şi simlpu cu gura căscată şi care m-a făcut pentru prima dată să-mi pară rău că am dat nişte bani pe altceva în loc să ajut un om.

Traversam şi, la un moment dat, se apropie un domn de mine.

– Stai puţin, te rog, îmi zice.

Văzându-l cu un ghiozdan în spate, credeam că s-a rătăcit şi mă întreabă cum să ajungă nu ştiu pe unde.

– Da, îi zic, spuneţi.

În timp ce întinde mână să dăm noroc, îmi spune că-l cheamă Cristian.

– Şi pe mine la fel, zic (zâmbind).
– Eu vorbesc serios
– Şi eu.
– Uite de ce te-am oprit, am fost inundat, mi-a murit familia. Am rămas fără nevastă şi copii. Acum tot ce mai am este rucsacul ăsta pe care-l vezi şi prietenul meu de-acolo (îmi arată un domn care, la fel, căuta parcă pe cineva).

Cu ochii înlăcrimaţi, strângăndu-mă tot mai tare de mână şi uitându-se fix în ochii mei, continuă.

– Vreau să ajung la părinţii mei, pentru că nu mai am absolut nimc acasă, apa a luat tot. Mă jur pe mormântul copiilor mei şi a soţiei mele că-ţi spun adevărul. Mai am nevoie de 6 lei ca să ajung acasă la ai mei, că în altă parte nu mai am unde să merg. Prietenul meu a rămas fără absolut nimic. I-au murit şi părinţii şi familia. Îl iau la mine, nu puteam să-l las aşa.

N-am văzut în viaţa mea ochi mai sinceri şi mai îndureraţi ca ai lui, eram uimit de ce aveam în faţa mea.

Nu aveam niciun ban la mine. Mi-am cerut scuze pentru asta şi m-am întristat ştiind că aveam de gând să-mi iau când am plecat de-acasă, dar m-am gândit că n-am de ce, pentru că trebuia să mă întorc repede.

S-a uitat la mine şi mi-a spus că nu-i nicio problemă.

– Faptul că te-ai oprit, mi-ai strâns mână şi mi-ai ascultat oful a spus multe despre educaţia ta. Îţi doresc sănătate, atât ţie cât şi părinţilor tăi.

Întâmplarea a făcut că aveam un tricou pe care scria „Do something with your life. Get me a beer.”. Cristian l-a observat şi a zâmbit.

– Nu mai bea bere, zice. Îţi mulţumesc pentru zâmbetul de azi.

Mi-am cerut scuze că nu l-am putut ajuta şi am plecat gândindu-mă că tare rău o mai duc unii şi că în unele momente din viaţă pur şi simplu nu avem cum să alegem, pentru că sunt alţi factori care aleg pentru noi.

Mi-a spus că are 34 de ani, iar eu am început să-mi imaginez cum ar fi să te trezeşti la 34 de ani, atunci când familia ta începe să se pună pe picioare, fără absolut nimic, fără soţie, copii, sau casă. Chiar, cum ar fi?

Acum tot ce vreau este ca el să fi ajuns în siguranţă la părinţii lui…

Lasă un comentariu

25 comentarii

  • MadMike 6 Iul 2011, ora 19:01

    Impresionant Cristian. Prima data cand am ramas profund impresionat, a fost cand l-am vazut pe Zolty (Stii, zoltybogata.wordpress.com) despre care Groparu’ scrie si a incercat sa-l sprijine. Acest om incearca sa acopere toata tristetea pe care o are cu ajutorul celor doua degete functionale pe care le mai are si a blogului sau. Asta m-a facut sa intind o mana de ajutor, chiar si din putinul nostru.
    Am ramas impresionat. Intr-adevar, iti dau mare dreptate ca sinceritatea se citeste in ochi.

    • Florea Cristian 6 Iul 2011, ora 19:46

      Am citit si am vazut filmulete cu Zolty. Mi-as dori sa-l cunosc si eu. Trebuie sa fac in asa fel incat sa prind ocazia asta

  • Adrian 6 Iul 2011, ora 19:10

    Interesant este ca… intalnesc indivizi din astia zilnic…

    Unuia chiar i-am dat 2-3 lei cat aveam marunt la mine cand m-a oprit… pentru ca dupa o saptamana sa dau din nou peste el, same story, same crying eyes, same gestures… L-am recunoscut imediat pentru ca m-a marcat povestea lui cand am auzit-o initial. Dupa ce si-a terminat „ritualul” l-am intrebat cum de mai este inca in Bucuresti, cand el trebuia sa ajunga pe undeva prin Satu Mare si atunci spunea ca ii mai trebuie doar 5 lei sa-si cumpere biletul.

    A inceput sa zambeasca, si a plecat mai departe fara sa mai spuna nimic.

    Nu zic ca este la fel si cu cel pe care l-ai intalnit tu… spun doar ca am intalnit „scam-ul” asta de prea multe ori…

    Stiu ca o sa ajungi in Bucuresti la facultate (daca am retinut bine), ai foarte mare grija :). Nu crede tot ce auzi/vezi si ca sfat pentru viitor, nu mai da mana cu oricine. Se poate sa te trezesti ca nu-ti mai da drumul de mana si ti se cere protofelul sau telefonul, fiind amenintat cu un cutit de unde te astepti mai putin.

    Nu vreau sa te sperii. Bucurestiul este un oras misto, dar cam mananca pe paine oamenii cu sulfet bun care vin din provincie si care inca nu s-au prins de „do’s and dont’s” . :)

    • Adrian 6 Iul 2011, ora 19:15

      Spun asta din punctul de vedere al unuia care pana la 18-19 ani a crescut si locuit intr-un oras cu maxim 10-15000 locuitori. Oras linistit, curat si frumos, unde oamenii erau cat de cat ok.

      Cand am ajuns in Bucuresti credeam ca oamenii sunt toti la fel, pana cand m-am trezit impins, inghesuit, calcat pe picioare, in mijloacele de transport in comun, pe drumurile mai aglomerate, la rand la magazine, la cumparat de bilete, etc.

      • Florea Cristian 6 Iul 2011, ora 19:50

        E bine ca imparti din cunostintele tale si-ti sunt foarte recunoscator pentru asta. E bine sa stiu ce ma asteapta, pentru ca nu vreau sa ma ard tare dupa ce cunosc mai bine Bucurestiul

    • Florea Cristian 6 Iul 2011, ora 19:48

      Bucurestiul stiu ca are si lucrurile lui periculoase. Mi s-a mai spus sa fiu foarte atent cand ajung acolo si am de gand sa ascult orice sfat. In Focsani lumea e mai linistita, iar omul asta, daca ar fi fost sa fie un „scammer”, sigur il mai intalneam pana acum, ca Focsaniul e mic.

      Mersi pentru sfaturi!

      • Adrian 6 Iul 2011, ora 21:47

        Nu trebuie sa fie din oras, tocmai asta e, ca nu stau foarte mult intr-un oras, se plimba si le merge faza. Mai ales cand da mana cu ei si vorbesc frumos, oamenii devin victime usoare :).

  • OmulSimplu 6 Iul 2011, ora 19:33

    pentru mine mos craciun a murit la 8 ani. Nu zic ca nu sunt oameni care au probleme dar cum ii recunosti?iti zic eu ca ochii inseala de ce mai multe ori.din 10 doar 1 e posibil sa spuna adevarul. E ca in videocplipul ala din metrou,omu era descult rupt tot,si ii suna un iphone din buzunar. Si inundatii eu nu am auzit sa fie s-ar fi zis la televizor de ele,dar na cum e cu bacu acuma bataia:))

    sa nu crezi ca zic ca nu trebuia sa-i dai,la urma urmei tu ti-ai facut datoria daca o luam crestineste pacatul ar fi al lui ca a mintit si astea doar ca lumea e rea,si fura mult.

    • Florea Cristian 6 Iul 2011, ora 19:53

      Oricum nu i-am dat decat zambetul si articolul de pe blog, ca n-aveam bani la mine. Cat despre ala din metrou, era un cersetor, eu nu dau bani cersetorilor. Omul asta era altfel si daca era cersetor, il recunosteam, ca Focsaniul ii oras mic :D

  • OmulSimplu 6 Iul 2011, ora 23:59

    am primit emailul tau.da problema sa rezolvat nu mai apare problema aia cu spatiul ala imens alb la orce rezolutie merge bine acuma. scz ca nu am raspuns mai repede acuma citii mailul de pe telefon.

  • Tudor 7 Iul 2011, ora 08:03

    Cristi, te sfatuiesc sa treci peste latura emotionala. Inundatiile in Vrancea au avut loc in 2005 si acest truc nu este o noutate.

  • Chaika 7 Iul 2011, ora 15:34

    Într-o zi m-a oprit la metrou un student (cică la psihologie), m-a luat că mama a avut nuştiuce accident şi că acum e la spitalul din nuştiucare oraş şi că trebuie urgent să ajungă la ea. La fel ca şi ţie, mi-a zis, că îi trebuie bani de tren. 6-7 lei parcă îi trebuiau. Am crezut ca şi tine, că îi puteai citi suferinţa în privire. M-a marcat, i-am dat toţi leii pe care-i aveam la mine. O mică notă de subsol: niciodată nu dau bani la cerşetori, niciodată nu donez bani pentru orice, cazul ăsta chiar m-a marcat şi eram 100% convinsă că ajunt un amărât.
    De curiozitate l-am urmărit după ce i-am dat banii. Ştii ce-a făcut? A mai cerşit la vreo doi trei indivizi, a mai primit nişte bani, după care a urcat sus la Unirii, a intrat în McDonalds şi şi-a luat un meniu Big Tasty mare.
    Nu zic că cei pe care i-ai întâlnit tu erau tot ipocriţi, ci doar că unii oameni pot mima suferinţa mai bine decât ne putem imagina noi :-)

    • Florea Cristian 7 Iul 2011, ora 23:11

      acum ce pot sa zic? din greseli inveti. bine ca eu n-am avut nimic de pierdut

  • IoanaZix 8 Iul 2011, ora 00:19

    Sincer eu una chiar as prefera ca ceea ce a spus individul sa fie o minciuna. Mai degraba as prefere sa stiu ca alti oameni au fost pacaliti cu astfel de sireticuri, decat sa se intample sa ii moara toata familia.

    • Florea Cristian 8 Iul 2011, ora 00:26

      Da, asta ar fi bine pentru el, dar daca e asa, la cate minciuni a spus, sigur va avea de suferit la un moment dat

      • IoanaZix 8 Iul 2011, ora 00:35

        Asa este Cristian. Cel de sus vede si stie sa traga la raspundere. O sa scriu si eu o poveste de genul pe blog, patita in urma cu ceva timp, insa cu un baietel.

      • Florea Cristian 8 Iul 2011, ora 01:29

        Ok. Astept :)

  • andreea l. 8 Iul 2011, ora 13:08

    Mi s-a intamplat si mie ceva de genul in gara la Bucuresti, primisem o veste si trebuia sa ajung acasa cat mai repede. Asteptand la bilete, apare o batranica. Avea in mana buletinul si niste bani si m-a intrebat daca am sa-i dau 3 lei, ca nu-i ajung banii de bilet. De obicei sunt sceptica, dar eram atat de prinsa in situatia mea, incat nici n-am mai ascultat ce voia sa-mi spuna, i-am dat vreo 10 lei si i-am zis sa-i pastreze. Apoi am observat ca repeta scena cu altii de-acolo, dar am constientizat toata treaba abia cand m-am vazut inapoi acasa :))

    .

    • Florea Cristian 9 Iul 2011, ora 18:01

      Da, iti dai seama cat tupeu pe ea, ca dupa ce i-ai dat bani sa ceara si la altii astfel incat sa vezi tu?

  • Asy 12 Iul 2011, ora 17:08

    bai si mie acu cativa anui mi s-a intamplat la fel. M-a oprit unul care nu avea bani sa ajumga acasa si i-am dat atunci 2-3 lei parca. Dupa 2 saptamani ma intalnesc cu el si avea aceeasi problema. I-am zis ca i-am dat si acu 2 saptamani si a plecat de langa mine. Si de atunci nu mai dau niciun ban la niciun cersetor.

  • Adinutzu 10 Oct 2011, ora 17:23

    Ce ai patit tu am patit eu!eram la Spitalul Municipal cu prietena mea!stateam in masina si asteptam sa iasa sora me-a din spital!in timp ce asteptam un domn la vre-o 34 ani cu o mana in ghips cu niste chei de dacie in cealalta mana a venit si mi a batut in geam!Buna ziua!stiti!nu stiu cum sa va zic!imi este si rusine sa va spun!dar am nevoie si eu de 5 lei sa bag 1 litru de benzina!am ramas fara si sunt cu copilasii oprit in strada!nu am bani pentru ca am platit spitalizarea!am doar 2 sticle de cola la 2 litr!daca nu aveti incredere in mine ma duc si va aduc sticlele!Eu vazand asa am crezut!In fond decat sa dau 5 lei pe o cafea si 2 ziare mai bine ajut un om sarac!iam dat acei 5 lei fara sa regret cumva!mi a multumit si tot spunea ca nush cum sa mi multumeasca!iam zis..stai linistit!!!bagati acea benzina si ajungi sanatos acasa!desi am crezut ca e un om Sincer si desi ochii lui parca erau regizati am crezut!dar sa facut ca defapt totul era fals!de la cheile de dacie tinute in mana ca un obiect de referinta pana la mana bandajata doar ca forma si pana la sticlele de cola totul era regizat!pot spune ca acel domn desi este sarac ca altfel nu facea asta…avea si un chip de bun actor!a 2 ai la spital il vad in acelasi loc la alta masina!si tot de la un coleg de serviciu aflu povestindu io si lui intamplarea mea ca si el a fost oprit tot de acel domn in piata la Rosseti si cu acelasi scenariu!
    deci!in ziua de azi nu sti care minte si care nu!Dar eu tot dau!pentru ca a darui cuiva nu inseamna doar a da!indiferent ca e sau nu in necaz dau!poate ca si eu la randul meu voi primi de la Dumnezeu!si in fond cel care greseste e cel care si plateste!asa ca daruiti indiferent ca nu sunte ti convinsi!ca poate cineva chiar are nevoie de ajutorul nostru!si pana la urma toti suntem unul si acelasi cu asemanarea LUI!bafta

    • Florea Cristian 10 Oct 2011, ora 18:36

      Foarte frumos gestul tau! Si modul de gandire pe care il ai chiar daca te-ai convins ca respectivul nu era ceea ce parea