Sinucigasul

Stia ca o va face. Alesese acel loc pentru a nu-l gasi nimeni si a putea muri cu siguranta si in liniste, singur, sa nu-l gaseasca nimeni timp de cateva zile cel putin. Gafaia. Era obosit dupa ce urcase toate cele zece etaje pana pe acoperisul blocului. Liftul era stricat. Parca nimeni nu voia s-o faca. Parca liftul s-a stricat special pentru el. A facut tot posibilul sa ajunga sus.

Nu stia ce sa aleaga, cutitul sau lama. Le avea pe amandoua. Le putea folosi pe rand. Inca se gandea. Voia sa aleaga arma potrivita. Daca alegea cutitul si nu avea timp sa se mai taie si cu lama din cauza durerii nu mai era bine. Poate cutitul nu era arma potrivita. A zis ca trebuie sa aleaga una si buna.

In timp ce se gandea isi ridica usor privirea. Atat de sus incat a vazut cerul. Era un cer senin, niste nori albi, conturati care se miscau incet din stanga in dreapta. Vantul inca adia usor, era un vant cald de august.

Isi cobori pentru ultima data privirea pentru a observa inca o data traficul, oamenii, locurile in care copilarise, barul unde isi petrecea noptile, geamurile de la apartamentele prietenilor de vis-a-vis, prieteni care nu stiau ce urmeaza sa faca.

De acolo totul parea diferit: masinile parca nu inaintau, distanta era prea mare, oamenii erau doar niste punctulete miscatoare pe aglomeratul trotuar, prietenii parca dormeau toti; geamurile lor priveau singuratice spre cel care voia sa-si puna capat zilelor.

Si-a dat seama ca daca un prieten il va vedea va veni dupa el. Nu va mai avea timp sa se sinucida. Nu va mai avea timp de nimic. Totul s-ar intampla rapid si fara succes. A zis sa plece de la marginea blocului.

Intr-un tarziu si-a dat seama. Nu multi se sinucid in blocul respectiv. Era primul care avea acest gand. S-a gandit sa-si continuie drumul inapoi spre cutit si lama.

A ajuns iar la arme. Acestea parca ii cereau indurare. Parca nu voiau sa-l strapunga. Nu-i pasa! Nu-l interesa ce cred armele, ele nu gandesc, ele nu au cum sa-si dea seama ce simte el. Nu aveau cum sa stie motivul.

Apropo de motiv. Nici el nu-l mai stia. Nu-si amintea ce s-a intamplat cu el. De ce atata chin? De ce a vrut sa se sinucida? Tot ce stia era ca trebuie s-o faca.

Deodata toata viata i-a trecut prin minte. Fiecare moment al vietii lui putea sa-l vada acolo sus, cu cateva momente inainte sa se alature sufletelor. Daca inchidea ochii putea vedea acel film prost inca o data. S-a gandit s-o faca. Poate asa deslusea motivul. Poate asa reusea sa-si dea seama ce cauta acolo cu adevarat. Poate asta il facea sa aiba curaj mai mult si sa selecteze arma.

A inchis ochii…

(va urma – aceasta poveste este fictiva si trebuie tratata ca atare)

    1. Gudrulea miercuri, 27 august 2008, 11:30
    2. Madalin Assul miercuri, 27 august 2008, 11:43
    3. Kinno miercuri, 27 august 2008, 13:32
    4. Marius vineri, 12 septembrie 2008, 13:01
    5. Grim_Cris sâmbătă, 13 septembrie 2008, 10:35
    6. Gudrulea sâmbătă, 1 noiembrie 2008, 17:28
    7. Grim_Cris sâmbătă, 1 noiembrie 2008, 22:48
    8. SeBy_BoSs marți, 3 noiembrie 2009, 21:57
      • Grim_Cris miercuri, 4 noiembrie 2009, 9:39

    Adaugă un comentariu