Suntem prieteni pe Facebook

Contul meu de Facebook este făcut ca să am cât mai mulţi prieteni. Serios, cu cât mă adresez unui număr tot mai mare de oameni (de preferabil din Focşani, dar nu-i o regulă), cu atât mai bine. Aşa gândesc acum.

În ritmul ăsta am ajuns să am 1244 de prieteni în momentul de faţă. Probabil peste 80% dintre ei, focşăneni. Fiind un oraş mic, e foarte mare probabilitatea ca eu, onliner, facebookist, asemeni multora de pe-aici, să mă întâlnesc faţă în faţă cu persoane pe care le am la prieteni şi cu care nu neapărat că am comunicat vreodată, cel mult un like pentru vreun update care mi s-a părut interesant, nimic mai mult.

Aşa m-am trezit eu de câteva ori în situaţia în care am fost salutat, iar la întrebarea mea nedumerită „Te cunosc?” să mi se răspundă cu „Suntem prieteni pe Facebook”. Ştiu că par un arogant la faza asta, dar având vedere scopul contului de Facebook (de care ziceam mândru în primele 2 rânduri ale articolului), e aproape imposibil să ţin minte cui şi în ce circumstanţe dau Friend Request-uri pe Facebook.

Io mă bucur că mă recunoaşteţi şi mă salutaţi, dar vă rog să mă scuzaţi dacă nu vă recunosc din prima.

Acum că tot am atins subiectul ăsta, numai mie mi se întâmplă să fiu salutat de oameni pe care-i cunosc doar din înfăţişare, fără să ştiu cum îi cheamă? În plus, pot pune pariu că şi ei mă salută tot fără să ştie cum mă numesc.

Lasă un comentariu

25 comentarii

  • tractari 2 Mai 2011, ora 19:27

    Wow 1200 prieteni. Ai ceva prieteni. :D Era o gluma la stand-up comedy…ca se intrece lumea in numarul de prieteni pe FaceBook. Cam asa e… :)

    • Florea Cristian 2 Mai 2011, ora 21:21

      depinde de scop. cum tu stai si faci spam prin comentarii pentru un click sau doua, eu prefer sa am 1200 de prieteni pe facebook pentru acelasi motiv, dar fara spam :)

  • Madalin Blidaru 2 Mai 2011, ora 20:00

    Eu retin foarte greu numele unor persoane si ii retin dupa infatisare…

    • Florea Cristian 2 Mai 2011, ora 21:22

      da, asta mi se intampla si mie. dar uneori salut persoane pe care n-am stiut niciodata cum le cheama. asta-i partea proasta :))

  • tractari 2 Mai 2011, ora 21:30

    Eu nu fac spam prin comentarii din moment ce comentez pe subiect. Cred ca nu stii definitia SPAM-ului. Daca nu iti convine ca pun site-ul meu auto aici , scoate campul de website…pentru ce mai este pus nu inteleg? Sau doar bloggeri au voie sa citeasca si sa comenteze blogul tau? :)) . AAA si pun linkul aici ca ajuta pe google nu pentru a primi 1 click sau 2 ;)

    • Florea Cristian 3 Mai 2011, ora 06:02

      nu ma deranjeaza ca-ti pui site-ul si nu este blog. Doamne fereste. Ma deranjeaza ca nu ai un nume normal. Eu incerc sa cred ca vorbesc cu oameni aici, nu cu tractari, adidasi, sau alte obiecte

  • Rey 3 Mai 2011, ora 14:54

    Si mie mi se intampla. E drept, nu atat de des incat sa ma gandesc prea mult la asta, dar se intampla. Doar ca nu din cauza facebookului. Am un cerc restrans de prieteni pe facebook, doar persoane cu care am vorbit macar odata si pe care le cunosc. La mine e pentru ca multi oameni ma retin din vedere, poate m-au vazut pe undeva, poate chiar am facut cunostinta cu ei la un moment dat, dar eu nu retin atat de multi. Oricum, e ciudat cand esti de salutat de „necunoscuti” :D. Si mai ciudat e cand te opresti sa vorbesti cu cineva si apoi te intrebi „cine o fi fost”.

    • Florea Cristian 3 Mai 2011, ora 15:58

      da, iar din respect nu prea indraznesti sa-l intrebi pe el cine este. pacat…

      • Rey 3 Mai 2011, ora 16:01

        Cam asa este. Mai ales cand stiu ca „atunci cand ne-am cunoscut” nu i-am acordat atentie iar acum persoana respectiva stie cine sunt iar eu nu imi amintesc nimic.
        Dar in sens invers ti s-a intamplat? Adica sa saluti dar sa nu fii recunoscut?

      • Florea Cristian 3 Mai 2011, ora 16:40

        Deocamdata nu. Sau cel putin cei pe care i-am salutat pana acum n-au dat nimic de banuit

  • Ana 3 Mai 2011, ora 16:46

    esti VIP deja in Focsani se pare

  • flavius 3 Mai 2011, ora 19:47

    am fost prins in o situatie asemanatoare, dar m-am descurcat destul de bine pana la urma.

  • Gabriela Deleanu 3 Mai 2011, ora 21:17

    Eu m-am dus la oameni şi le-am zis că îi ştiu de pe twitter. I-am cam închis la faza asta :))
    Cât despre facebook, când locuieşti într-un oraş mic, nu ai cum să nu păţeşti ce ţi s-a întâmplat ţie.

    • Florea Cristian 3 Mai 2011, ora 21:24

      si eu m-am dus la bloggeri si le-am spus ca-i cunosc de pe net, dar era intalnire cu bloggeri, probabil se asteptau la asta :))

  • Emi 3 Mai 2011, ora 20:38

    Sau alta situatie …sa vina lumea la tine si sa-ti spuna ca „te stie” dupa facebook :) .E ciudat dar placut in acelasi timp .

    • Florea Cristian 3 Mai 2011, ora 20:41

      da, e placut pentru ca te simti mandru ca esti cunoscut, dar parca nici nu stii cum sa reactionezi :D

  • Emi 3 Mai 2011, ora 20:43

    Da asa e :)) Mai ales cand tu nu-ti amintesti de persoana respectiava .

  • Elly 14 Mai 2011, ora 20:35

    Eu dau accept-add doar persoanelor pe care le cunosc în realitate. Momentan am în jur de 200 de oameni, ceea ce mi se pare fainŞ) Niciodată nu aş fi crezut că pot cunoaşte atâta lume :)

    • Florea Cristian 15 Mai 2011, ora 06:49

      si probabil inca nu s-a terminat. mai ai fosti colegi pe care probabil nu-i ai inca la prieteni. eu acum doua zile am descoperit facebook-ul unei colege din scoala primara. a fost cu mine in clasa pana intr-a III-a. E frumos sa-ti amintesti tot felul de lucruri doar gasind niste oameni din trecutul tau pe facebook.

  • stefan boss 7 Noi 2011, ora 01:16

    da da despre ce vorbit despre femei goale am auzit

  • Blonda 2 Dec 2011, ora 21:15

    Heii! Aceeasi problemă o am și eu:)..în schimb eu nu am chiar atâția prieteni:))