Tu cât de mult ţii la blogul tău?

Am avut grijă ca ăsta micu’ să aibă haine noi de început de mai. Chiar dacă sunt închise la culoare, deloc în ton cu anotimpul care urmează, atât eu cât şi el suntem mulţumiţi.

E ciudat să tratezi blogul de parcă ar fi copil. E mai rău decât să-ţi iei o păpuşă sau un ou şi să te prefaci că este bebeluşul tău. Cel puţini ele sunt reale, blogul e undeva între real şi ireal. E virtual. Îl vezi, dar nu-l poţi atinge. Touşi, te bucuri de el la nebunie, îi zici „La mulţi ani” când e cazul şi-i plăteşti impozitul, fie el lunar (hostingul), fie anual (domeniul).

Când se îmbolnăveşte, întrebi în stânga şi-n dreapta, că tre’ să aibă domn doctor o soluţie. Partea proastă este că de cele mai multe ori tu eşti vinovat pentru ce i se întâmplă blogului tău. Ori n-ai citit un readme.txt al unui plugin, ori ai făcut experimente pe el, crezând că e mai rezistent chiar şi decât oţelul însuşi, cu toate că nu ştii nimic despre rezistenţa lui, sau a oţelului.

În fiecare zi, în cazul unora mai rar, avem grijă să-l hrănim. Articolele reprezintă mesele care-l ţin în viaţă. Fără articole, nu poate creşte. Cu cât îi dăm mâncare mai sănătoasă, adică cu cât articolele noastre sunt mai bune, cu atât el creşte mai repede şi mai frumos.

Ca orice părinte, învăţăm din greşeli. Deşi la început trebuie să primească cea mai bună educaţie, noi facem total invers. La inceput cunoaştem. Suntem stângaci, atât noi, cât şi el. Cum un copil nu se naşte ştiind să meargă, nici blogul nu porneşte ştiind ce trebuie să mănânce. Cum părinţii au grijă ca odrasla lor să înveţe să meargă, aşa avem şi noi grijă ca blogul să-şi continuie traiul din ce în ce mai bine.

El nu plânge, nu are nevoie de scutece noi şi nici nu cere jucării, dar dacă l-am abandonat din cauza unor motive banale, sau am renunţat la a-i mai plăti impozitul, nu va reuşi să se descurce singur. În plus, va fi al naibii de greu de recuperat.

Apropo, te-ai gândit vreodată că blogul te-ar putea pregăti (măcar cu 0,1%) pentru viaţa de părinte? E, totuşi, o responsabilitate.

Lasă un comentariu

23 comentarii

  • George 3 Mai 2010, ora 16:22

    interesat articolul :D. Am vazut de pe twitter link-ul.. prima data ma gandeam cine stie peste ce quiz dau

  • Malina 3 Mai 2010, ora 16:43

    Frumos zis…
    Si bloguletul meu e ca un mic copilas :)!

  • Avadanei Andrei 3 Mai 2010, ora 16:11

    Pe zi ce trece articolele sunt din ce in ce mai interesante. Desi sunt constient de faptul ca blogul e ca un copil niciodata nu am mers asa de departe cu asemanarea lui cu realitatea. Cred ca acel procent dat de tine e mult prea mic. :)

    Foarte frumos.

    • Cosmin 5 Mai 2010, ora 10:58

      Ai mare dreptate cu faptul ca, un blog trebuie crescut, trebuie sa ii spui povesti pe care altii trebuie sa le imbunatateasca si tot asa.
      Spor in continuare!

  • Zoly 3 Mai 2010, ora 16:12

    Tin foarte mult la blogul meu. Nu as accepta sa ii faca cineva ceva rau si incerc sa il ingrijesc mereu…
    Cred ca ma maturizeaza mai usor…Si contactul cu oamenii atat de diferinti este mult mai simplu de facut.

  • neagaoleg 3 Mai 2010, ora 17:17

    pai cum poti sa tii la blog e ceva ce-ti apartine si nu-ti va fugi vreodata

  • burghi. 3 Mai 2010, ora 17:47

    eu sincer nu m.am gandit ca blogul m.ar putea pregati pentru viata de familie, dar acum ca zici… mi se pare ceva logic.totusi nu vreau sa ma port cu ai mei copii asa cum ma port cu blogul…

    • Florea Cristian 3 Mai 2010, ora 17:52

      inseamna ca ar fi bine sa te porti mai frumos cu blogul :))

      • burghi. 3 Mai 2010, ora 18:49

        daps, cam asta inseamna :))

  • A.Dragos 3 Mai 2010, ora 18:20

    Eu unul tin destul de mult la blogul meu.
    Am ajuns chiar si la concluzia ca e mai greu de intretinut decat un animal. O pisica de exemplu o poti lasa acasa cand pleci in concediu si rogi un vecin sa ii dea apa si sa ii ia mizeria, insa blogul nu-l poti lasa singur mai mult de 1-2 zile, ca se strica tot. :))

  • Pavel 3 Mai 2010, ora 17:53

    Il iubesc, il ador, mor dupa el :))

    • Florea Cristian 3 Mai 2010, ora 17:55

      pe tine te cred in stare si sa-i canti un cantecel de „noapte buna” :))

  • Marius Moga 3 Mai 2010, ora 20:40

    E prima data cand vad o astfel de abordare :) Dar, sincer sa fiu, daca ma asteptam la un articol inedit, de la tine trebuia sa vina :)

    Chiar daca blogul meu inca invata sa mearga, incerc sa fiu un parinte bun :D Sper sa invete sa vorbeasca in curand…

    • Andrei 4 Mai 2010, ora 17:27

      Bai nu e Sims 2 aici… totusi.

      • Florea Cristian 4 Mai 2010, ora 17:40

        nu, e mai ceva ca Sims 2 :>

      • Marius Moga 4 Mai 2010, ora 18:44

        Are dreptate Grim, depaseste si Sims 3 :))

      • Gna 4 Mai 2010, ora 19:20

        Sims 3 sucks…
        btw, Grim, nu te supara, dar imi poti explica cum poti face o tema pentru wordpress?

      • Florea Cristian 5 Mai 2010, ora 06:55

        Uita-te aici: http://www.grimcris.com/initiere-in-coding-cum-sa-codezi-o-thema-wordpress

        problema in cazul tau ar fi ca esti pe wordpress.com, iar acolo nu ai accesibilitate la theme asa cum ai pe un wordpress self hosted

  • Ioana 4 Mai 2010, ora 08:01

    Pfoa, ce ai nimerit-o cu faza aia cu familia. Mie nu mi se pare, netul e net, viata e viata. Ce, i-ai da ‘publica’ copilului atunci cand vrei sa-i zici ceva?:))

    • Florea Cristian 4 Mai 2010, ora 12:40

      se presupune ca e mic, nu poti vorbi nimic cu el :))

  • Tudor 5 Mai 2010, ora 07:27

    Intr-adevar, blogul te invata sa fii responsabil – responsabil fata de propria persoana si apoi fata de altii, chiar si fata de proprii copii.

  • Ruxi 5 Mai 2010, ora 22:20

    Eu am grija de blogul meu. Ii schimb hainutele des, ca mai transpira, saracul. Doar a venit caldura.
    Ii dau sa manance regulat, nu vreau sa aiba mai tarziu probleme cu stomacul.

  • Ade 8 Mai 2010, ora 17:23

    Da, ai dreptate, blogul trebuie ingrijit. Si asocierile tale sunt numai bune.