Uneori ne merităm soarta

alergareAm început pregătirea pentru triathlonul care o să aibă loc la Mamaia pe 7 septembrie, iar ieri am fost şi am făcut câteva ture pe terenul de rugby din Focşani.

Pe acest stadion, o parte din lume aleargă pe aşa-zisa pistă de atletsim, iar alţii pe gazon.

Ieri eram cu colegul Adi şi făceam un fel de sprinturi pe iarbă. La un moment dat, fix pe culoarul acela pe care aleargă toată lumea, au venit două familii cu copii mici, şi-au pus o pătură pe jos, au scos seminţele, ţigările şi berea (manelele mai lipseau) şi s-au întins acolo ca la picnic, scuipând coji de seminţe pe jos şi încurcându-i pe cei care alergau. În plus, au pus şi căruciorul unuia dintre copii pe pista de alergare, fix pe primul culoar.

– Uite-i pe ăştia, zic. Nu-i suport deloc. Ei nu înţeleg că aici e teren de antrenament, nu loc de picnic.
– Vina e a noastră, zice Adi, că noi îi lăsăm. Tu nu vezi că nimeni nu se ia de ei, deşi incomodează pe toată lumea?
– Da, păi asta am de gând să fac după ce ajungem în capăt: merg şi le spun cum stă treaba.

Şi am mers. Şi le-am spus. Şi le-am zis că pe teren nu-i parc şi nici loc de picnic şi că stau în calea tuturor. Şi i-am rugat să se mute, ca să nu mai încurce lumea. Şi le-am spus şi că dacă stau acolo, pe unde alerg eu, iar copilul lor îmi sare în faţă în timp ce eu sunt în viteză, nu-i vina mea dacă-l lovesc.

Şi atunci s-a aprins unul dintre ei:

– Cum adică nu-i vina ta? E chiar vina ta! Pentru că tu alergi pe-aici.
– Da, dar eu alerg pe-aici pentru că pentru asta e făcut stadionul. Când o să alerg în parc şi-o să vă lovesc copilul, atunci o să fie vina mea, că i-am invadat locul de joacă.
– Nu înţelegi pentru că tu n-ai copii. Când o să ai, o să vezi că indiferent a cui e vina, tot îţi sare ţandăra.
– Când o să am copii am să mă joc în parc cu ei, nu pe stadion, ca să-i expun acestui risc.
– Eu mă mut, ca să nu te încurc, dar ţine minte că nu mi-a plăcut cum ai pus problema şi că dacă mi-ai fi lovit copilul, vina ta ar fi fost.

Să fie el sănătos. Măcar ştiu că data viitoare n-o să se mai aşeze pe pistă, pe unde aleargă toată lumea. Şi da, sunt sigur că dacă nu-i ziceam eu nimic, nimeni n-ar fi făcut-o. Uneori ne merităm soarta tocmai pentru că stăm cu mâinile în sân când întâlnim needucaţi care ne deranjează.

    1. alina luni, 24 iunie 2013, 17:47
      • Cristian Florea luni, 24 iunie 2013, 18:03
    2. Florin Andrei luni, 24 iunie 2013, 18:07
    3. Optimus luni, 24 iunie 2013, 18:41
      • Cristian Florea luni, 24 iunie 2013, 20:11
    4. dragos luni, 24 iunie 2013, 22:12
    5. Tudor marți, 25 iunie 2013, 20:24
      • Cristian Florea marți, 25 iunie 2013, 20:40
    6. Catalin miercuri, 26 iunie 2013, 8:04

    Adaugă un comentariu