Profesorii spun lucruri trăsnite
Cum să-ţi instalezi butonul +1 de la Google pe blog
Îmi permit ca în al doilea articol de când sunt major să discut despre copilărie. De anul trecut de când am înţeles eu cum funcţionează jucăria asta pe care unii o numesc Twitter, am observat că în ziua de 1 iunie, fiecare ne amintim, mai mult sau mai puţin melancolici, de copilul din noi, spunând tot felul de chestii #1iunie related şi schimbându-ne (dacă avem dispoziţia necesară) avatarul, cu unul în care apărem într-o ipostază îngheţată încă de pe vremea în care nici nu ştiam că există calculator.
Am observat că odată cu înaintarea în vârstă şi cu evoluţia tehnologiei, se schimbă şi obiceiurile de #1iunie. La partea cu vârsta totul e normal. N-am cum să mă duc să desenez pe asfalt la 18 ani şi să mă bucur atât de mult cât am făcut-o la 7 ani, spre exemplu.
Ceea ce mie mi se pare un lucru destul de anapoda este că folosim internetul ca să ne amintim de copilărie, dar nu îndrâznim să ne ridicăm din faţa calculatorului şi să mergem să vedem cum este organizat oraşul într-o astfel de zi.
Nu trebuie neapărat să aveţi copii şi să mergeţi cu ei să se distreze, trebuie să mai lăsaţi puţin online-ul şi să vă amintiţi de copilărie aşa cum se cuvine, vizitând locurile de atunci, sau stând pur şi simplu pe o bancă în parc şi amintindu-vă de ceea ce-a fost.
Tweet-urile, articolele şi alte idei care au legătură cu ziua de azi ar fi trebuit scrise seara, nu pe parcursul zilei. Ar fi trebuit să născociţi tot felul de chestii după ce v-aţi amintit de copilărie fără ajutorul tehnologiei, că pe vremea aia n-o aveaţi.
7 Comments
Tu ai fost în oraş să vezi ce s-a organizat de Ziua Copilului? Ai fost în locurile ce-ţi amintesc de copilărie? :)
da, altfel nu-mi permiteam sa scriu
Bravo! Că mai sunt bloggeri ce dau sfaturi pe care ei se sfiesc să le urmeze.
Bai sincer eu am vrut sa ma duc sa vad ce s-a organizat. Bine primisem si un pliant si cam stiam. Problema mea a fost ca am fost toata ziua la facultate si dupa ce am terminat s-a stricat si vremea si a venit si seara. Oricum sunt sigur ca a fost frumos. Chiar imi amintesc de copilarie cu placere. Ma uit la copiii de acum si observ ca nu au ce povesti in afara de ce scor record au mai facut la nu stiu ce joc sau chestii care consider eu nu apartin de copilarie prea mult. In fine, cred ca e mai degraba vina parintilor nu a lor, dar ar trebui sa isi traiasca copilaria afara nu in fata calculatorului. La multi ani de 1 iunie tuturor „copiilor” mari!
Eu am avut parte de program special de 1 iunie si am facut numai vreo 2 ore. Am avut timp destul de plimbat si de admirat ce s-a intamplat pe-aici
Iote-l pe Grim ăla micu’ :) Din pacate, a fost o zi grea pentru mine, la serviciu ca de obicei si nu cred ca am avut ocazia sa va urez TUTUROR un LA MULTI ANI, si o fac acum, chiar daca e cam tarziu, prin intermediul lui Cristi :)
La multi ani si copilului din tine!
P.S.: Grim ăla micu’ e ca sa intimideze fetili :))