Concurs de creaţie de logo pentru cititorii mei artişti
Îmi pare rău că n-am auzit de proiectul acesta mai devreme. Ba nu, mi-e ruşine că s-a întâmplat asta
Bucureştiul e un oraş plin de praf, periculos, aglomerat peste măsură şi umplut până la refuz de oameni care urăsc moldovenii pe motiv că toţi needucaţii din Moldova trag la capitală şi îi strică din naturaleţe.
Ăsta este, dacă vreţi, topul lucrurilor nasoale pe care le-am auzit despre capitală când spuneam că vreau să fac o facultate aici. Nu m-am lăsat descurajat de ele şi mi-am spus că până nu văd cu ochii mei cum este, nu pot trage nicio concluzie. După 6 luni de Bucureşti, aş avea de spus că…
1. Aglomeraţia îi face pe oameni să fie puţin mai deschişi la minte.
Nu sunt toţi aşa, dar se vede diferenţa în comparaţie cu Focşaniul. Aici nu se uită nimeni ciudat după tine pe stradă dacă porţi nişte căşti mari sau dacă te îmbraci în toate culorile. E o nepăsare care n-ar fi existat fără aglomeraţie.
2. Avem un talent incredibil la a pune etichete urâte pe lucrurile frumoase
Bucureştiul e un oraş al naibii de frumos, dincolo de praf, de urâciunea care se dă la TV şi de oamenii needucaţi. Dacă nu mă credeţi, daţi un click aici şi încă unul aici. Cel mai important este unghiul din care vezi tu lucrurile. Iar dacă te-ai hotărât să observi lucrurile frumoase, o să vezi că o să-ţi meargă mai bine, trust me!
Eu sunt unul care a venit dintr-un oraş fără cinematograf (mă rog, s-a redeschis unul cu câteva luni înainte să plec la facultate) într-unul cu aproape 2 mil de locuitori, o suprafaţă de 228 kmp, câteva mall-uri (chiar, câte sunt?), zeci de săli de teatru, zeci de cinematografe, sute de momente artistice în fiecare zi şi o mulţime de lucruri pe care oraşul meu nu mi le putea oferi. Avantajul meu este că blogging-ul presupune şi întâlniri offline cu oamenii de pe internet şi astfel am început să cunosc frumuseţile Bucureştiului şi să-mi doresc să ştiu mai multe.
3. Nu există prieten mai bun decât Google Maps
Dacă ai un smartphone şi o conexiune la internet nu ai cum să te pierzi în Bucureşti. Un Google Maps, un Transport urban şi un Star Taxi sunt tot ce-ţi trebuie ca să te descurci în orice situaţie.
4. Ai nevoie de două luni ca să înţelegi limbajul celor de-aici
Dacă nu stai în casă 60 de zile în primele două luni de locuit în Bucureşti, o să începi să înţelegi ce înseamnă „mergi trei staţii pe linia lui 41”, „ne vedem în pasaj la Universitate”, „hai în faţă la Mc-ul de la Unirii” şi, pe lângă asta, o să ştii şi cât timp îţi ia să ajungi de la tine de-acasă în orice zonă a Bucureştiului.
Apropo de asta, nu-i o ruşine să spui că nu ştii să ajungi într-un loc. O să vezi că majoritatea oamenilor îţi explică pe unde s-o iei, numai să înţelegi tu limbajul.
5. Libertatea nu înseamnă neapărat mai bine
Bucureştiul e mai scump decât Focşaniul (sau orice alt orăşel mititel de pe hartă) oricum ai lua-o. O să fii uimit când o să vezi cum laşi la casă o grămadă de bani deşi n-ai cumpărat mare lucru, sau cum două beri în oraşul tău costă cât o bere de aici.
Totodată, ziua o să se ducă mult mai repede, deşi dormi mai puţin şi nu ţi se pare că faci prea multe. Întâlnirile dese cu prietenii din liceu se vor transforma în întâlniri săptămânale, o dată pe lună, apoi în: „dacă ne nimerim în acelaşi weekend acasă, ne vedem. Dacă nu, asta e”. Programul de acasă nu se potriveşte cu cel de-aici nicicum.
Libertatea va însemna şi mai multă responsabilitate. Dacă ţi-e lene să te ridici şi să mănânci vei fi singurul care va avea de suferit. Dacă te îmbeţi în fiecare seară, la fel, vei fi singurul care va suporta consecinţele. Nu stă nimeni să te controleze, dar asta nu înseamnă că trebuie să-ţi baţi joc de tine.
6. Singura soluţie ca să supravieţuieşti este să te adaptezi
Bine, lucrurile nu arată chiar atât de dramatic pe cum sună subtitlul meu, dar trebuie, totuşi, să înveţi că aici oamenii sunt puţin mai răi decât locul din care vii tu, puţin mai grăbiţi şi, mare parte din ei, dispuşi să profite de naivitatea ta.
Nu-i greu să te adaptezi (ba e chiar interesant) şi nici nu-i nevoie să fii sceptic în legătură cu tot ce-i în jurul tău, dar o să-ţi ia puţin timp să te obişnuieşti cu stilul de-aici.
Articolul acesta ar fi putut să aibă şi titlul „Cum e să fii student la Bucureşti”, că s-ar fi potrivit perfect. :)) Mai completaţi-l voi, dacă mai vreţi. Eu mă opresc aici.
37 Comments
Ca sa citez dintr-un profesor de la scoala: „moldovenii sunt cei mai deștepți români – cel mai mare poet, cea mai mare gimnastă, cei mai mari compozitori…”
N-o ştiam pe asta, dar îl cred pe cuvânt pe domnul profesor. :D
7 mall-uri, puișor! :)
Mersi! :D
Adevaru’ e ca, e un oras mare, si foarte aglomerat, dar.. daca esti baiat destept, te dai pe brazda repede. Eu am locuit ceva vreme in Bucuresti, si in Arges, si prin multe locuri ale lui, dar ideea e sa stii sa te acomotezi repede la orice situatie iti aduce viata.
Eu momentan nu m-aş acomoda cu altceva în afară de Bucureşti, atât de bine mă simt aici.
Daca ai sta o perioada in Bucuresti, probabil ti-ai schimba parerea total la ceea ce ai scris mai sus, nu in totalitate. Nu este foarte greu de invatat Bucurestiul, dar daca esti pentru prima oara aici, este de inteles .
Da, sunt conştient de faptul că peste un an o să zic altceva, dar astea-s impresiile după primele 6 luni. :D
Avantajul Bucureștiului este că dacă vrei să te duci la cinema, poți să te duci în mall (toate au cinematograf, dar după 6 luni cred că ai aflat deja).
Avantajul este că dacă te plictiseşti, indiferent de zi şi de oră, găseşti ceva de făcut.
Mi se pare tot timpul interesant sa vad ce spun altii despre Bucuresti, cand eu m-am nascut in el, doar in el am locuit si tot in el traiesc, dar as vrea sa ma mut oricand :) Si asta pentru ca am vazut toata tara si am vizitat orase mai frumoase, cu oameni mai civilizati (Bucurestiul prea e un amalgam, nu e omogen, n-avem cum sa ne intelegem unii cu altii), iar din perspectiva „daca te plictisesti, ai ce sa faci” se poate aplica la ORICE oras. Pana la urma, distractia noastra nr. 1 este internet. Internet este si la Focsani. O carte buna o poti citi oriunde. Sa te vezi cu prietenii, sa discutati, puteti oriunde. Depinde ce intelege fiecare prin distractie sau ce face in timpul liber.
Si,da,moldovenii au dat cei mai multi oameni de cultura, Moldova are inca orase minunate, CURATE, cu oameni foarte simpatici. Din cate am auzit, la Bucuresti sau Brasov au ajuns doar scursurile, dar eu consider si asta doar o prejudecata. Singura prejudecata care este adevarata in Bucuresti este cea cu oameni necivilizati. Cum iesi din Capitala, in orice directie ai merge, vei intalni oameni mai europeni!
Întoteauna, indiferent de oraşul în care locuieşti, o să ajungi să spui că în altă parte e mai bine. Nouă, celor veniţi la facultate aici, ne place Bucureştiul pentru că vine cu ceva nou, cum şi ţie îţi plac toate celelalte oraşe pentru că au altceva faţă de Bucureşti. Până la urmă, fiecare loc e special în felul său. Mie aşa îmi place să cred.
Cu siguranta, fiecare oras are ceva doar al lui, pus deoparte. Are si Bucurestiul partile lui frumoase, asa cum spuneai si tu in articol, dar stii ce cred eu ca se intampla? Cei care sunt obisnuiti cu agitatia asta s-au saturat de ea si vor liniste, cei care au avut parte de prea putina agitatie, tanjesc dupa ea :) Trai frumos in Bucuresti, iti doresc!
Ai maaaare dreptate în ceea ce priveşte aglomeraţia. Mulţumesc pentru urarea de la final! Sper să fie frumos. Deocamdată îmi place. :D
Limbajul lor se datoreaza si aglomeratiei, timpului cat mai scurt pana la servici. De aici si termenii bucurestenilor de a comunica. E mai rapid!
Da, dar pentru unul care nu ştie, e al naibii de greoi.
eu nu inteleg de ce considerati greu „limbajul”. in alte orase cum isi dau oamenii loc de intalnire? isi trimit latitudinea si longitudinea? daca vrei sa te intalnesti cu cineva la o bere in zona centrului vechi, iar amandoi coborati din metrou/autobuz la universitate, mi se pare destul de ok sa va intalniti in pasaj, cum ai dat exemplu mai sus. nu stiu, la voi, in focsani, cum ati spune in loc de „ne vedem in pasaj”?
N-am spus că nu înţelegi ce înseamnă „ne vedem în pasaj” pentru că nu explică oamenii bine. Nu înţelegi pentru că nu ştii tu unde e la început. :))
nu m-am gindit vreodata ca cineva nu intelege limbajul din Bucuresti :))
Dar de-acum în colo o să ştii. Şi tot e ceva. :))
Foaaaaarte adevarat! As mai fi adaugat vreo doua lucruri, dar in rest EXACT ASA E! Mai ales ‘merg 3 statii de autobuzul x’.
Spune ce lucruri ai mai fi adăugat. :D
Daca nu erau maidanezii si poluarea, era un oras si mai frumos :-)
Întotdeauna o să fie loc şi de mai bine. :)
The same thing here! Studenta, anul I, venita din provincie, Sibiu mai exact, speriata de primul contact cu Bucurestiul, reusind insa sa ma acomodez cu tot ceea ce presupune el dupa vreo 3 luni.
PS: As mai fi adaugat faptul ca toti pietonii trec pe culoarea rosie a semaforului sau asteapta venirea culorii verde la jumatatea strazii, ceea ce inseamna ca duc o mare lipsa de rabdare sau sunt atat de grabiti incat isi pun viata in pericol, ceea ce nu arata decat un singur lucru, chiar daca o zi are 24 de ore in toata tara, atunci cand traiesti in Bucuresti simti ca ziua are mult mai putine ore.
Foarte bună observaţia cu trecutul pe roşu. Aş adăuga aici şi faptul că unii şoferi forţează galbenul în aşa hal încât trec pe roşu fără să le pese. Şi faptul că Bucureştiul are multe semafoare sparte sau stricate şi greu îţi dai seama dacă-i roşu sau verde. :D
Dupa 4 ani de capitala, sunt cateva cuvinte care caracterizeaza viata de acolo: aglomeratie, deranj, galagie si femei.
Eu deocamdată nu le simt ca pe nişte lucruri rele, deşi mulţi spun că sunt, mai ales când vine vorba de aglomeraţie şi gălăgie.
Ca sa-l completez pe Madalin. Intr-adevar are dreptate; adaug – cel mai bun proiectant etc … Moldovenii sunt peste bucuresteni cu mult. :)
Bucureştenii sunt distraşi de altele, de-aia n-au timp de excelat.
Nu locuiesc în București, ci în Bistrița, dar stau câteva zile pe an în București la o prietenă mutată acolo după terminarea facultății. Ce să zic, îmi place că ai mult mai multe posibilități de a-ți petrece timpul liber decât într-un oraș mic, în sensul că sunt o grămadă de evenimente faine. Ziceai de cinematograf, exact în aceeași situație sunt și eu… noi avem, dar e sub orice critică, deci doar vreo 5 persoane vezi în cinematograf la vreun film, restul se duc la cinema în Cluj, în weekend. Se organizează și aici piese de teatru, concerte, recitaluri, lansări de carte etc, dar evident că nu atât de multe ca într-un oraș mare.
După ce am terminat facultatea și prietena mea s-a mutat în București, m-am hotărât să fac masterul acolo, deși nu aveam cum să stau în București, deci aș fi făcut naveta, neparticipând chiar la toate cursurile, că ar fi fost prea complicat. Îmi plăcea ideea de a face acolo masterul, mi se părea o provocare, mă încânta și ideea că voi cunoaște mulți oameni veniți din mai multe părți ale țării, oameni diferiți, interesanți. Într-un final, din anumite motive, planul s-a schimbat…
Ceea ce mi se pare aiurea e oboseala care te copleșește acolo. Într-o oarecare măsură îmi place agitația, nebunia de pe străzi, simt că totul este atât de viu, dar nu știu dacă aș putea locui în capitală! Da, confirm și eu de la prietena mea că oamenii sunt mai răutăcioși acolo… După câteva zile de București, ajung acasă și diferența e enormă… În Bistrița e liniște, totul e atât pașnic…. oamenii de pe străzi calmi, senini…
Eu cred că, după cele spuse mai sus, te-ai putea adapta tare uşor în Bucureşti. Chiar dacă este o ditamai agitaţia, sigur o să te obişnuieşti şi n-o să mai vrei să mai pleci de-aici.
Problema celor veniti din provincie este ca se-mpiedica de altii ca ei,adica provincialii dau nas in nas cu alti provinciali! Am intalnit frecvent oameni care judecau aspru bucurestenii,neavand habar ca cei care i-au impins la critica erau de fapt aterizitati din alte parti ale tarii ca si ei. Daca ar pleca toti provincialii din Bucuresti,ar bate vantu` peste capitala,pentru ca sunt extrem de putini cei care sunt pur bucuresteni.:) Marea majoritate sunt moldoveni,nu-i strada,nu-i scara de bloc..unde sa nu locuiasca cel putin un moldovean. Te lovesti de ei peste tot. Suntem tara de moldoveni! Sunt intinsi in fiecare parte-a tarii. Deci,care naibii bucuresteni? Ca nu-s!
asa zisii bucuresteni, sunt e fapt olteni, bucurestiul e oras oltenesc, majoritatea sunt veniti din jud Olt,Dolj, Valcea si Teleroman, asa se explica de ce sunt agitati.
Te apuca rasul cand citesti comentarii de genul „Moldovenii sunt peste bucuresteni cu mult.”, scrse de unii complexati. Moldovenii sunt de-o aroganta pe care eu n-o inteleg, in mai toate judetele din Moldova, urla saracia, lenea crasa, moldovenii prefera sa fie asistati social decat sa munceasca, cele mai multe crime si violuri in regiunea Moldovei se comit, sa”lucreze” peste hotare si sa ne faca „faima” tot moldovenii sunt campioni. Cred ca nu exista regiune in Romania unde femeile sa bea cot la cot cu barbatii, unde femeile sa aiba faima de femei usoare si nespalate, iar barbatii alcoolisti si putori, lenea gramada pe ei, n-ati observat ca si din punct de vedere fizic sunt diferiti, ceafa lata si obezi, in zona Moldovei, femeile de 25 de ani par de 35-40, matahale. Incearca sa abordezi o bucuresteanca de 25 de ani si o moldoveanca si-o sa vezi diferenta. Moldovenii au devenit penibili invocand elita din perioada interbelica, baaaa laudati-va cu ce sunteti voi, in zilele noastre, nu traiti din amintiri. E rosie harta Romaniei in regiunea Moldovei, bateti recordul la crime si violuri, la curve, betivani si analfabeti. E adevarat, moldovenii au invadat Bucurestiul, in special dupa ’90 si-au uitat sa mai plece, ba mai mult sunt cei mai mari critici, nu constientizeaza c-au alterat aerul din Bucuresti. Daca se tot plang, de ce nu pleaca?! Bucurestiul e un oras superb, dar are un defect , este prea tolerant, bucurestenii au prea mult bun simt, sunt prea toleranti. In Bucuresti se vorbeste limba romana pura, n-o sa auzi regionalisme sau accente decat de la cei veniti din alte zone ale tarii. Cum bine comenta cineva p’aici, nu cred ca exista scara de bloc in Bucuresti unde sa nu intalnesti o familie de moldoveni, care, de cele mai multe ori, ies in evidenta datorita proastei cresteri, violentei fizice si verbale, dar sunt tare mandri ca sunt „bucuresteni” si-i deranjeaza daca le amintesti ca sunt moldoveni…… Daca e sa vorbesc despre maldavanii din R Moldova, ca ne-am pricopsit si cu din astia in Bucuresti, care nu pierd ocazia sa mai borasca si ruseste, atunci situatia e mult mai gri. Cand ii auzi vorbind ruseste sau cu accentul ala oribil din RM , iti vine sa-ti iei campii, la propriu. De ce suntem nevoiti , noi bucurestenii, sa va suportam ? Daca nu va place de noi si de orasul nostru, de ce nu plecati de unde ati venit? Oricum, cei care veniti, nu stiti sa apreciati frumusetile Bucurestiului, viata culturala de aici, nu ne intelegeti „limbajul”, asta a fost MAXIMA, trageti capitala in jos!!!
Mie mi se pare chiar amuZant ca unii privesc Bucureștiul ca pe propria ograda in care trebuie sa ceri permisiunea ca sa intri.. Alo! Prietene,a trecut vremea lui Ceașca. Uita-te in calendar! Percepțiile astea încuiate,limitate, mândria asta a sângelui „pur bucureștean”, ura asta evidentă fata de moldoveni ar trebui sa nu isi mai găsească loc in anul 2015. Fiecare e liber sa faca ce vrea,sa profite de sansa care i se oferă pt ca in final fiecare se zbate sa ii fie mai bine lui si familiei . Te-a deranjat familia de „moldoveni” de la scara vecina? Suna la poliție,no problem. Stii care e chestia f frustranta de fapt? Moldovenii sunt judecați prin prisma unor evenimente f mediatizate care insa nu sunt răspândite in toate județele. Uite eu sunt din Galați si da,frate,ma crucesc si eu cand vad unele cazuri din Vaslui sau chiar si Iași,dar sa judeci oamenii dupa zona din care provin spune multe despre tine . Poate vei intâlni la un moment dat in viata ta moldoveni care iti vor schimba viata in bine si vei realiza ca fiecare pădure are uscăciunile ei,dar asta nu o face o pădure urata:)
Cred ca Bucurestiul este un fel de parodie a Statelor Unite. Un amalgam de populatii, rase si clase, dar fara lege si ordine, in care oricine are dreptate, pentru ca argumentele oricum nu conteaza (decat pentru fraieri), iar adevar general nu exista. Pi…at, nu exista. QED. Iar lumea, majoritatea, se grabeste si cand nu are sens sa te grabesti, dar atata le poate bibilica. Si in Constanta este la fel. Bucurestiul si Constanta sunt 90% identice (judecand prin compararea tuturor experientelor din Bucuresti cu totalul experientelor din orasul meu natal, unde statusem spre 30 de ani cand avem venit aici, in 2013). Iar dorul de Constanta (cu tot calabalacul de amintiri din liceu si primii doi ani de facultate) m-a lasat definitiv in 2016, cand, stand o luna in Constanta, am putut ajunge (constient) la concluzia de mai sus. Totusi, tot in Bucuresti e mai bine, dpdv financiar si al posibilitatilor de evadare. Aici, spre deosebire de Constanta, inca exista parcuri (pishate, kk-te sau nu, exista). Cu toate lipsa de civilizatie, care se vede clar si in Constanta, doar ca pe un fond de pustietate mai mare (lumea se concentreaza prin mall-uri, mai rar pe strazi). Cand te mai gandesti ca orice cacat de pe strada, de oriunde ar fi, locuitor al Bucurestiului sau Constantei iti poate fi coleg sau vecin, te linistesti de tot – urmand geniala maxima (a lui Pascal?), ca peste tot e la fel. Imanenta. Si occidentalii vin si stau mult timp cu placere aici, nu ca le plac bucurestenii (ii inteleg perfect!), ci pentru ca gasesc si de f…t si locuri de plimbat. Bine, cam ce ai gasi in orice alta tara de teapa Romaniei, ca doar in imaginatia noastra suntem mai buni decat altii sau la fel de buni. Iar Bucurestiul uita, se pare, cat de mult datoreaza occidentului, caci fara multinationale si alte firme, tinerii de acolo si nu numai ar fi trait pe salarii (medii) de Constanta sau Galati. Per total, nu e deloc de ridicat in slavi dar, trece, pe sub banca, clasa (asa se zicea candva despre unii scolari).