5 motive pentru care aş mai face o vizită la Amsterdam
Sper că Sorin Oprescu e fericit acum
Am prostul obicei ca atunci când scriu pe blog să ţin deschise şi tab-urile cu Facebook şi Tweetdeck, iar de multe ori pierd o grămadă de timp scriind un text de 300 de cuvinte, din simplul motiv că, din când în când, mai arunc o privire peste ceea ce se mai întâmplă în cele două tab-uri. Le mai şi închid, că-s conştient că nu-mi fac bine, dar lucrul ăsta se întâmplă doar când sunt în criză de timp. În rest, e un rău făcut cu mâna mea.
Nu ştiu dacă toată lumea face ca mine, dar uneori mă simt ca fumătorii ăia care spun că sunt conştienţi de faptul că ţigările le fac rău şi că se pot lăsa, dar pur şi simplu nu-şi doresc asta.
Cam aşa e şi la mine: aş putea renunţa la obiceiul ăsta, doar că momentan nu mă deranjează prea tare.
Adevăratul test al scrierii unui text îl dau când trebuie să scriu fără să am conexiune la internet (cum e atunci când eşti pe tren şi, deşi ai cu tine un stick de net, poţi rămâne oricând fără semnal). În primul rând e greu pentru că m-am obişnuit cu interfaţa de scriere din WordPress, iar scrierea unui articol pentru blog în Word mi se pare aproape la fel de grea ca şi scrisul de mână. Totuşi, dacă nu am internet ca să verific Facebook-ul şi Twitter-ul, redactarea merge mai uşor.
Sunt curios câţi dintre voi pierd vremea ca şi mine când se apucă de scris un articol şi, totodată, câţi au încercat să scrie fără o conexiune la internet.
12 Comments
Mă, io n-am probleme. Bag scris cu net, fără net, n-am stres. De multe ori întrerup scrisu’ doar când e să caut vreun cod embed pentru vreun videoclip sau când caut vreo poză, ceva.
Tu nu te-ai obişnuit prost, ca alţii. :))
Sa scrii fara conexiune de internet e si asta o idee dar poti sa iti propui cat timp scrii sa te ocupi doar de asta!
Eu unul nu am probleme cu asta. Fac intai cercetare pentru articol si apoi ma apuc de scris si doar acele surse le mai verific.
Pot face şi eu asta, dar doar când ştiu că-s în criză de timp. Ce-i drept, sunt comod din punctul ăsta de vedere, pentru că aş putea face în aşa fel încât să renunţ la obicei, dar nu mă chinui prea mult.
Asta seamana cu pregatirea pt. proba de Writing de la CAE. La inceput imi lua pe putin 2 ore sa fac un eseu de 220-250 de cuv. avand dictionar si internet la indemana (evident, imi manca mult timp sa caut, sa cercetez). Apoi profesoara mi-a zis ca trebuie sa ma fortez sa scriu eseuri fara dictionar si fara nimic ajutator in 45 de min. Trecerea a fost „dureroasa”, dar in final am reusit sa ma incadrez in timp, pe langa faptul ca m-am invatat sa-mi exploatez ideile la maxim si sa-mi organizez informatia intr-un mod cat mai eficient si rapid posibil.
Este, într-adevăr, un fel de antrenament în scris.
Eu fac un adevărat ritual atunci când scriu un articol. Mai întâi îmi fac documentarea și îmi notez idei, cuvinte cheie pe o foaie. Apoi închid laptopul și merg într-un loc liniștit (sala de lectură) și redactez articolul, scris de mână. Iar în cele din urmă vin, deschid laptopul și îl tehnoredactez în editorul de pe blog, timp în care îmi mai vin unele idei și modificări.
Şi ai timp să faci asta la fiecare articol? Dacă ar trebui să scrii 5 articole într-o zi cam cât timp ai sta să le scrii?
si eu ar trebui sa scriu fara programul pentru retelele de socializare, mereu ma tradeaza si pierd mult timp!!
Tind sa cred ca e mai ok sa scrii cu conexiune la internet. Mai ai acces la informatie, te mai documentezi putin samd. Ma rog, depinde si de natura articolului.
Eu am scris si fara net.. pentru ca nu aveam altceva de facut :)) Doar ca, data fiind nisa mea, e mai greu sa scrii fara net.
Da, tu trebuie să ai de unde să iei informaţiile, că nu e vorba de creaţie.