
Vreau să vizitez Delta Dunării. Ce trebuie să ştiu?

17 august update: O să-mi fac un obicei din a participa la Triathlon Challenge
Mulţumesc pentru sfaturile pe care mi le-aţi oferit în comentariile de aici, dar şi cele trimise în privat, pe Facebook sau Twitter. Datorită vouă, am ajuns cu bine în Deltă şi m-am şi întors sănătos.
Am ales traseul Constanţa » Jurilovca » Gura Portiţei. Adică un loc minunat, unde camparea s-a făcut pe malul unei mări căreia îi lipseau gunoaiele, jegul şi oamenii de nimic.
Aici totul era liniştit, iar naturii părea că nu-i pasă de oamenii care au campat acolo. Atât timp cât noi eram respectuoşi cu natura, şi ea era respectuasă cu noi.
Am avut plăcerea să fiu ars până la refuz de un soare care părea că luminează mult mai vesel, dar care e la fel de dureros ca şi celelalte. Totodată, am avut ocazia să-mi arăt agilitatea din perspectiva vânării ţânţarilor, iar asta pentru că nu voiam să fiu eu cel vânat (apropo de ţânţari, Groparu avea dreptate: Autanul e o glumă foarte proastă).
Printre altele mi-am dezvoltat şi nişte abilităţi extraordinare de gropar, săpând găuri în care să ne ţinem mâncarea până când am dat de apă. Iniţial aveam impresia că o să ajung în China şi apă n-o să găsesc, da’ n-a fost chiar aşa.
Rezervaţia am vizitat-o la cârma şi pedalele unei hidrobiciclete, în vreo 4 ore de mers hai-hui pe unde am intuit că putem vedea ceva frumos. Mulţumim vântului că ne-a oferit ape liniştite în acea minunată zi.
Să vă mai zic? Vremea a fost în genere bună, mai puţin ieri, când o furtună nemernică s-a hotărât să ne trezească de dimineaţă şi să ne pună la încercare rezistenţa corturilor. Prin ploaie şi vânt, am reuşit, cu chiu, cu vai, să ne strângem catrafusele şi să pornim spre casă. Cortul meu, săracul, s-a ales cu un băţ rupt, în încercarea vântului de a-i testa aerodinamica.
Amintindu-ne cu drag de încercările lui Bear Grylls de a supravieţui, noi ne-am pregătit mâncarea improvizând. Am venit cu oala şi alimentele de-acasă, iar de-aici în colo totul a fost o adevărată provocare. Aragazul nostru arăta exact cum vedeţi în poza de mai jos.
Pe plajă, gătitul este o adevărată aventură, vă zic, mai ales când ştii că dacă ai uitat să iei ceva din frigider, trebuie să te umpli iar de nisip din cap până-n picioare, în drumul tău spre capătul gropii în care se află alimentele.
Per total, a fost o excursie extraordinară pe care aş repeta-o cel puţin o dată pe săptămână, dacă s-ar putea. Recomand cu căldură Gura Portiţei dacă vreţi să ajungeţi într-un loc atât de liniştit, încât să uitaţi cam cum arată viaţa în aglomeratul oraş.
Iar pentru orice fel de informaţie despre Deltă, site-ul lui Nicu s-a dovedit a nu da greş niciodată.
5 Comments
Frumoasă experienţă! Am crezut că glumeşti cu aragazul improvizat, dar apoi am văzut poza… :))
Nu, nu, cum să glumesc. :)) Chiar am trăit în sălbăticie acolo.
Ce fain! P’aia cu tantarii am nimerit-o se pare :)))
Ce frumos e in Delta…Mi-e dor sa ajunga pe acolo…Sper ca sa reusesc sa fac o excursie cat de curand…
Ai mai avea vreo jumătate de vară la dispoziţie, deci timp e. :D