Cine s-ar fi gândit vreodată că o să ajung Ministru?
Poţi vedea acest articol doar dacă apeşi pe butonul Like
Numai cărţile de biologie ştiu cum e să dormi sub perna mea şi numai caietele de matematică au făcut cunoştinţă cu feeling-ul suprem al călcatului de 3 ori în picioare.
Cam aşa se caracterizează, pe scurt, viaţa mea de elev de şcoală generală. Până să intru la liceu, eram tare superstiţios în legătură cu şcoala.
Dacă învăţam o lecţie, dar observam că n-o ştiu prea bine, puneam caietul sub pernă, pentru că auzisem că aşa o să mă pot trezi mai învăţat dimineaţă. Cu mai multe cunoştinţe nu mă trezeam, da’ măcar eram împăcat cu gândul că am încercat.
Totodată, de fiecare dată când se întâmpla să scap câte-un caiet pe jos, îl călcam în picioare ca să fugă ghinionul şi ca să nu fiu ascultat. Bineînţeles, de ascultat n-am scăpat de fiecare dată, dar atunci când se întâmpla să scap, ştiam că e pentru că am călcat caietul în picioare.
În liceu am renunţat la superstiţii, pentru că mi-am dat seama că-s o pierdere de vreme, dar acum mă amuz de fiecare dată când văd câte-un caiet pe jos. :))
Voi eraţi (sau sunteţi) superstiţioşi, în general?
10 Comments
Bineînțeles! Cică românii-s cei mai superstițioși din Europa! :)) Eu nu dormeam cu caietele sub pernă și nici nu le călcam, daaaaar trebuie să recunosc că mă feream de pisici negre atunci când le vedeam. Ba chiar auzisem și povești despre unii care muriseră după ce le-a trecut o pisică neagră prin față. De urît, cred că d-aia urăsc pisicile așa tare acum, dar superstițioasă nu mai sunt!
În loc să le acorzi o şansă bietelor pisicuţe, tu le urăşti. Ce vină au ele că-s negre? :))
Chiar trebuie să-ți reamintesc că nici ție nu-ți plac „bietele pisicuţe”?! :))
Nu-mi plac, dar asta nu înseamnă că le urăsc. :))
Nu sunt superstițios deloc, nu cred în așa ceva.
Cred că aşa este cel mai bine. :D
Eu unu am avut si eu momente cand daca vedeam o pisica neagra trecandu-mi calea, faceam 3 pasi inapoi.. dar in ce priveste scoala, no stress, prindeam lectiile din clasa.. :D
Eh, eu nu reuşeam să prind tot din clasă, de-aia îmi mai puneam caietul sub pernă. :))
E cea mai mare prostie sa fii superstitios, e un stres in plus. Dar care copil nu o fi fost!? Eu unul am fost, pana prin liceu….chiar credeam cu tarie in unele chestii si chiar aveam impresia ca se intampla…. bine ca nu mai cred in nimic, ca e stresant
Stresant şi, în acelaşi timp, uşor penibil. :D