May I have your attention, please?
Advertising în tren
V-am promis o postare despre isprava care s-a intitulat „Prin Braşovul Meu” şi cum nu-mi place să nu mă ţin de promisiuni, iată că a venit.
Am învăţat într-un weekend cât alţii în 10. Adică am făcut atât de multe activităţi pe care nu avusesem ocazia să le desfăşor până acum, încât pot spune că am trăit 10 weekend-uri în două zile. Iar timpul a trecut tare, dar tare repede.
» Am avut onoarea să testăm un sistem nou de radio în expediţia noastră, lucru care n-a putut decât să ne încânte. A primit fiecare dintre noi câte o staţie căreia i se ataşa o cască, iar ghidul (Eftimie) avea acelaşi tip de staţie, numai că-i ataşase un microfon de tip lavalieră. Astfel, comunicarea nu mai obliga oamenii să se strângă în jurul ghidului şi nici pe cel care deţinea cunoştinţele să ţipe, pentru a auzi toată lumea. Să ştiţi că turismul din Braşov se face cu chestii din astea începând de sâmbătă, când am pus noi mâna pe ele pentru prima dată.
» Am aflat mai multe lucruri despre trufe şi despre cum se pot găsi ele. Un câine gata antrenat pentru a vâna trufele costă în jur de 2000 – 3000 de Euro, iar cele mai ieftine trufe se găsesc la vreo 150€/kg, asta ca să înţelegeţi despre ce vorbim. Spre seară, am şi gustat din ce-am reuşit să vânăm, lucru care ne-a făcut să ne simţim pentru câteva minute nişte oameni tare emancipaţi. De fapt, am mâncat câteva mii de Euro, asta dacă adunăm la suma totală şi valoarea noastră de bloggeri (he he).
» Am văzut Braşovul de sus. De fapt, de foarte sus. Am mers cu un autocar al cărui nume nu-l cunosc, dar pe care sigur l-aţi văzut pe la televizor sau pe internet. E foarte în vogă în Londra, cu scaune pe acoperiş, făcute special pentru turişti. Am văzut Braşovul, deci, de acolo de sus. Şi tare mult mi-a mai plăcut. Trebuie să încercaţi şi voi!
» Am învăţat să trag cu puşca. Şi, dacă-mi permiteţi să-mi las modestia la o parte pentru câteva secunde, aş putea spune că l-am făcut mândru pe Alin Moldoveanu de isprava mea. Nu degeaba-s focşănean, să ştiţi.
» Am vizitat Biserica Fortificată Prejmer şi, deşi eu nu-s genul de om pe care-l impresionează mănăstirile şi bisericile vechi (asta e, îmi asum criticile acum), ce-am vizitat aici chiar m-a impresionat. Există acolo nişte ziduri de luptă tare interesante, iar istoria pe care ne-a spus-o ghidul Eftimie în legătură cu asta a făcut totul şi mai interesant. Dacă ajungeţi în zonă, să nu rataţi asta, da?
Printre altele, mi-am făcut prieteni noi, am socializat o grămadă şi am râs cât pentru o jumătate de viaţă de-acum în colo.
În concluzie, Prin Braşovul meu a fost, fără doar şi poate, un eveniment de nota 10. Le mulţumim celor de la Ciucaş, care au sponsorizat isprava, echipei prinbrasov.com cu Eftimie în frunte, pentru că au legat toate lucrurile între ele atât de bine încât a trecut timpul cât ai clipi, Cabanei Plaiul Foii şi Sergiana Grup pentru că nu ne-au lăsat să murim de foame şi, nu în ultimul rând, patronului Clubului Times pentru că deşi se anunţa un Club plin până la refuz sâmbătă, ne-a urmărit activitatea pe Facebook şi a venit să ne cunoască, invitându-ne la distracţie în Clubul său.
Poze o să ataşez imediat după ce primesc, promit!
12 Comments
data viitoare ne inviti în București și suntem chit :d
De acord! Numa’ să aşteptaţi puţin să mă obişnuiesc eu cu locurile de acolo, apoi o să lăsăm invitaţiile să curgă. :))
Foarte, foarte frumos Brasovul! si ce mishto ca au bagat asa autocare dinastea pentru turisti! Doar in alte tari vazusem asa ceva.
Cred că există şi în Bucureşti, dar nu sunt sigur. Oricum, aşa se face turismul, investind în tot felul de idei!
Sunt si in Bucuresti autocare cu scaune sus, prin centrul istoric.
Deci am ţinut minte bine. :D
Alea sunt trufe? arata ca alte chestii :))
Da, aşa arată trufele. Nu ştiu la ce chestii te-ai gândit tu. :))