Iată vin colindători… să ne sperie
Idee la mâna a doua
Trăind într-o blogosferă în care majoritatea adolescenţilor nu ştiu să lege două cuvinte, nu ştiu să pună o cratimă şi confundă „cât” cu „kt”, ajungem să apreciem la o persoană simplul fapt că ştie să scrie, sau că are idei şi păreri, fie că sunt coerente sau argumentate ori nu.
Am testat asta pe pielea mea şi deşi ar trebui să fiu mândru de faptul că ştiu să scriu şi ajung să fiu apreciat pentru asta, îmi dau seama că în această fugă îmi este mai greu să ajung primul la linia de sosire.
Idei care mie mi se păreau banale imediat după ce le publicam, primeau un feedback inimaginabil, o promovare în Social Media la care până nici eu n-aş fi luat parte şi nişte laude care nu mi se cuveneau.
Înţeleg că atunci când n-ai de ales, te mulţumeşti cu puţin. Cum este şi în exemplul dat mai sus: din toţi analfabeţii, este bine să te mulţumeşti cu unul care scrie cât de cât ok. Decât să nu primeşti nimic, e bun şi ăla. Totuşi, eu mă gândesc la persoana respectivă (ăla care ştie să scrie), pentru că am fost şi eu pus în locul lui şi ajung la concluzia că acest bine, se cam transformă în rău.
În primul rând pentru că ideea lui nu este una bună. Este o idee ok, care nu prea ar merita promovată, dar pentru efortul depus, hai să-i dăm un RT. El văzând că e promovat şi că primeşte feedback, se gândeşte că face bine ce face şi că poate continua în acelaşi mod.
Ei bine, ideile mediocre nu pot continua la nesfârşit. Omul simte că trebuie să evolueze, iar dacă nu e nimeni care să-i arate cum spunându-i unde greşeşte, sau nu e nimeni care să-i demonstreze că nu este destul de bun, astfel fâcându-l să muncească mai mult, îi este aproape imposibil să treacă la nivelul următor.
Eu sunt genul de om care ajunge foarte greu să fie mulţumit de munca lui, iar faptul că articolele nu tocmai ok primesc doar feedback pozitiv, fără niciun fel de încercare din partea celorlalţi de a critica ce-i greşit, nu mă face decât să am impresia că nu trebuie să muncesc mai mult şi că merge şi aşa.
Eu nu dau vina pe aşa-zişii bloggeri mari că nu îi promovează şi pe ceilalţi, eu dau vina pe ceilalţi că se mulţumesc doar cu idei bunicele şi nu cer ceva mai mult. Ceva într-adevăr bun, sau foarte bun.
7 Comments
Hai sa faceM ceva ? Ce ? :D :)) . Sa incepem sa promovam blogul meu -glumesc-
Cui sa cerem idei mai bune ?
Cititorul trebuie „educat” ..da.. dar cum ? :) nici eu nu stiu .Bloggeri mari cred ca sunt acolo datorita materialului de calitate,sau nu ?.
sa cerem idei mai bune celor care au acum idei mediocre. ei probabil sunt in stare de ceva mai bun, dar pentru ca cititorul il apreciaza pentru putin, se gandeste ca se descurca si asa
Eu am avut si inca mai am o idee care a fost bagata in seama (foarte) mult peste asteptari. N-a fost 2010 anul pe care mi-l imaginam la inceputul lui, dar in unele parti a fost mai bine decat puteam sa-mi imaginez. Vreau sa zic ca 2011 va fi un an in care mediocritatea va disparea usor dar sigur, din viata mea. Chiar daca multi n-au sesizat asta, mie mi s-a parut ca n-am dat totul si ca se putea mai bine.
(ceva irelevant) Pe 1 ianuarie 2011 apare Andrei/INfinit/adica eu 3.0 (actuala versiune, ca sa zic asa, e 2.3 cu multe bune, dar mai ales rele) cred ca am sa ma apuc sa scriu un articol pe blog-ul meu de succes care nu este si nu vreau sa fie. :))
Cred ca toata lumea e obligata intr-un fel, sa se actualizeze, sa-si dea seama ce e prost si bun la ea, nu sa ramana aceeasi gramada mediocra si care critica in stanga si in dreapta, cand de fapt, cu ei ar fi cazul sa inceapa cu critica.
Iar faza ca „trebuie sa-ti zica cineva ca faci ceva gresit” e cam trista, din moment ce nu prea multa lume n-are curajul sa-ti spuna, ca poate te supara si faci spume. Nu omoara pe nimeni (pe mine de exemplu, ma ajuta orice critica, dar prefer sa fie si constructiva). Imi dau seama si fara sa-mi zica lumea, dar asta se intampla prea tarziu.
Zic ca mediocritatea merita sa dispara din vietile noastre. E aproape ca si cum ai conduce un Lamborghini LP560 dar viteza cu care mergi pe drumurile patriei sa fie de doar 2 km/h, cand ea poate.. mult. Ca si cum ai merge la lucru si ai face-o doar ca sa-ti culegi burienile din farmville si apoi sa mergi acasa si sa zici „vai, ce zi grea a fost” iar retardul ala de sef nu-mi creste salarul, ca eu e productiv si nu e mediocru, dau totul, la farm.. . Am dat doua exemple, care par a fi doua extreme, in fine.
Toata treaba e sa dai totul, sa te chinui, sa ignori ideile care din start par mediocre si n-au nici o sansa. Nu stiu in ce an, lumea o sa se ajute criticandu-se, dar nu astept anul ala, am zis, ce e prost trebuie sa dispara, altfel ma scald intr-o gandire mediocra si foarte iritanta.
Deci, sustin miscarea „să nu ne mai mulţumim cu idei bunicele” initiata de Florea Cristian. For the better! (hope so)
o, da. asta da comentariu lung si la subiect si argumentat si… si … si multe altele.
iti multumesc! si ma bucur mult ca esti de acord cu mine.
imi cer scuze pentru mica picare a site-ului de azi
Is de acord cu tine in mai multe articole, dar ori n-am mai trimis comentariul ori nu l-am mai scris, ii ok oricum.
Recunosc ca m-am limitat.. nu era ok sa fi scris mai mult decat a scris autorul in articol, ar fi fost a bit awkward, you know. Am „prostul” obicei de a scrie pana cand cred eu ca am scris ce aveam de zis, ce avea in minte, despre subiect. Pe alte bloguri, la alte subiecte ce tin de oameni, am ajuns de multe ori sa nu mai las comentariul pentru ca era prea lung si parea ca ataca pe cineva (chiar daca o faceam:)) ). De asta nici nu am inceput sa scriu pe blog articole kilometrice, ca uite unde ajung, de la un simplu comentariu. :D
Din moment ce n-am zis ca nu voi scrie vreodata articole kilometrice pe blog, poate sa ma apuce oricand si sa incep sa scriu articolele alea de umbla prin minte, ce sunt time consuming pentru ambele parti autor/cititor. Subiecte care mai de care mai tensionate.
La anul am sa public articolul cu retrospectiva anului 2010, ce a fost si ce n-a fost si ce vrea 2011 de la mine. /Dupa publicitate!
[iar partea cu cazutul, iu nău.. se intampla si la blocuri mai mari]