Nu mai întrebaţi cum au ajuns elevii ăştia în clasa a XII-a
Nu încerca aşa ceva acasă
Din seria „Nu pot să stau cu mâinile în sân la aşa ceva”, avem azi un alt episod. Primul episod poate fi citit aici.
Pe scurt, s-a întâmplat aşa: ieri trebuia să primesc cele mai faine cărţi de vizită prin Fan Courier. Am primit mesaj dimineaţă cum că va ajunge curierul între orele 13:00 şi 17:00, iar când l-am sunat pe la 16:50, mi-a zis că în cel puţin o oră o să vină la mine, că a avut peste 100 de colete de dat astăzi.
Deşi nu e vina mea că a trebuit să se ocupe singur de cele peste 100 de colete, n-am mai comentat şi am zis că-l aştept acasă. La 18:40 mă sună să-mi spună că ajunge în zona mea în 5 minute şi să mă întrebe unde mi-e mai simplu să ne vedem.
Îi spun că nu înţeleg întrebarea, pentru că în mod normal ar trebui să urce până la mine la uşă, că doar de-aia e curier.
– Nu ştiu dacă nimeresc, zice el.
– Nicio problemă, spun eu. Nu e aşa complicat şi sunt dispus să vă explic.
Scara în care locuiesc e foarte uşor de găsit, pentru că este fix în faţa unui supermarket şi are nişte bănci în faţa blocului. Dacă-i zici cuiva că intră în scară cum iese din supermarket şi că trebuie să treacă printre două bănci, n-are cum să nu nimerească.
Stând la etajul 1, am zis că ar fi bine să mă uit pe geam, ca atunci când ajunge să deschid uşa de la apartament ca să nu se rătăcească. L-am văzut intrând în scară şi am deschis uşa. Pe drum s-a întâlnit cu un vecin şi, după ce l-a întrebat unde se află apartamentul meu, i-a zis:
– Ăsta-i nesimţit, n-a vrut să coboare.
Bineînţeles, l-am auzit. Şi bineînţeles, i-am zis că treaba lui e să urce până sus, iar dacă nu vrea s-o facă, nu sunt eu ăla nesimţit.
După ce mi-am primit coletul am făcut o plângere la customer@fancourier.ro, iar azi am fost sunat de o doamnă de la Fan Courier Focşani, care încerca să-mi explice cum că băiatul e liniştit de felul lui. De fapt, discuţia a fost cam aşa:
– V-a făcut nesimţit, aşa cum aţi scris în sesizare?
– Dacă nu s-ar fi întâmplat fix aşa credeţi că aş mai fi scris asta?
– A, aveţi dreptate. Mie îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. E un coleg liniştit, care nu vorbeşte urât.
– Vă cred, doamnă, dar cu ce mă încălzeşte pe mine lucrul ăsta?
– Da, aşa e. Sper să nu se mai repete.
– Şi eu sper. Şi aş vrea şi un răspuns scris în legătură plângerea mea.
– Da, trimitem la Bucureşti şi vă răspund ei.
Acum sunt curios dacă or să răspundă.
Toată întâmplarea am povestit-o şi pe Facebook (aici voiam să ajung), iar la un moment dat, un comentator a scris că e ceva firesc să fii făcut nesimţit în România şi că lucrul ăsta n-ar trebui să mă mai mire.
În momentul ăla mi-am amintit de o altă categorie de oameni pe care n-o suport (prima categorie e asta) şi anume ăia care spun să nu te mai miri şi să nu te mai agiţi pentru lucrurile nasoale care ţi se întâmplă în România, pentru că sunt nişte lucruri fireşti şi ar fi trebuit să te fi obişnuit cu ele.
Eu refuz, de felul meu, să fac asta. Dacă mi se întâmplă un lucru pe care cred că pot să-l îndrept, de ce să nu fac asta? Hai să nu ne mai resemnăm cu nedreptăţile şi să încercăm să schimbăm ceva, în limita posibilităţilor.
Şi mi-a plăcut ce răspuns a dat Tudor pe Facebook la situaţia asta: „Cei care sunt facuti nesimtiti si TAC sunt si mai nesimtiti – din cauza lor si altii vor fi facuti nesimtiti”.
Later edit: Am primit răspuns la sesizarea făcută. Pe scurt, au zis aşa:
Ca urmare a sesizarii dumneavoastra am efectuat o analiza interna in urma careia a rezultat ca incidentul relatat de dumneavoastra s-a datorat lipsei de profesionalism a unui angajat FAN Courier care a fost sanctionat conform regulamentului de ordine interioara.
Ne cerem scuze pentru neplacerile cauzate de acest incident regretabil asigurandu-va ca are un caracter izolat si situational, iar angajatul FAN Courier implicat va fi introdus in programul de reinstruire.
De asemenea, sesizarea dumneavoastra a fost supusa atentiei managerului filialei FAN Courier Focsani si directorului regional pe zona Moldova, in vederea evitarii unor astfel de situatii pe viitor.
Acum ştim că mai sunt şi firme care citesc plângerile şi acţionează când e cazul, da?
20 Comments
Felicitari Cristi pentru articol!
Sper sa se inmulteasca numarul persoanelor care nu accepta ca „asa e in Romania”. Pana la urma fiecare dintre noi este raspunzator de comunitatea in care traieste si tine de fiecare dintre noi sa schimbam lucrurile.
Mulţumesc! Şi eu sper ca tot mai multă lume să iasă din zona de confort şi să încerce să schimbe lucrurile cumva.
Ca ai trimis sesizare e bine.
Dar, de ce nu puteai sa cobori in fata scarii?
Pe mine nu ma deranjeaza sa arunc niste pantaloni pe mine si sa cobor.
De fiecare dată am coborât în faţa scării şi mi s-a cam luat.
este si problema angajatorului care nu ofera conditii de angajare motivatoare pentru salariatii sai.
ii platesc pe te miri ce, nu-i instruiesc, nu investesc in personalul lor, desi acestia sunt in prima linie cu clientii lor.
si daca il da afara, ce are de pierdut anagajatul?
un salariu de 900 lei, pe care il gasesti oriunde?
daca avea un salariu de 2500 lei s-ar fi purtat frumos cu clientii, pentru ca nu-si risca locul de munca si salariul.
parerea mea este ca pana atunci cand firmele nu invata sa tina la brand-ul lor si sa-si motiveze anagajatii, cazuri ca acesta vor fi la ordine zilei.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să le şi acceptăm.
Ma intreb daca in toata situatia asta te-ai pus, macar pentru o clipa, in locul OMULUI respectiv. Poate ca dupa acele „100 colete livrate intr-o zi” ai fi spus si tu, din frustrare sau poate chiar cu rea intentie, ca urmatorul client „e nesimtit pentru ca nu vrea sa coboare”. Nu spun ca nu era datoria lui sa aduca acel colet pana la usa apartamentului, avand adresa si comanda. Dar imagineaza-ti ca traim, totusi, in Romania, unde fiecare angajator incearca sa reduca la minim costurile, ceea ce presupune ca acel simplu angajat sa livreze acele 100 colete pe zi, mai mult sau mai putin. Poate nu ti se pare mult pentru cineva care s-a angajat sa faca asta, dar daca ai fi acel cineva, cu siguranta ca la un moment dat ar deveni obositor.
Cred ca intr-o astfel de situatie oricine s-ar enerva ca trebuie sa urce si sa coboare sute de scari pe zi pentru unii care dintr-un motiv sau altul considera ca e dreptul lor sa fie serviti „ca la carte”. Sa spunem ca faci asta din simpatie pentru omul respectiv si nu te injosesti daca il scutesti pe el de un efort in plus, ba chiar te va aprecia si mai mult apoi. Daca tot vrei sa schimbi ceva, incearca sa schimbi asta: angajatorii care angajeaza SLUGI pe salarii de nimic si care nu admit sa fie criticati sau sa primeasca refuzuri, amenintand cu sanctiuni, concedieri si asa mai departe. E doar o sugestie.
Nu e primul colet pe care îl primesc şi nu e prima oară când mă întâlnesc cu acest curier. Niciodată n-a urcat, ci am coborât eu când a venit. Am considerat că măcar o dată poate să urce şi el câteva scări.
În plus, au mai fost destule lucruri care nu mi-au convenit în toată „colaborarea” asta. O dată trebuia să ridice mama un colet, n-a venit până în 17:00, aşa cum trebuia, apoi când a ajuns (pe la 18:00) mama era în drum spre casă şi i-a zis că ajunge în 30 de minute, moment în care el a zis: Păi cum, doamnă, nu puteţi lua un taxi?
De parcă ar fi obligaţia mamei să ia taxi având în vedere că el e cel întârziat.
Ştii, se adună nedreptăţile astea şi la un moment dat simţi şi tu nevoia să nu mai fii tratat aşa.
Cât despre şef şi „trăim în România”, cred că n-ai înţeles mare lucru din articol.
Eu cred ca ai interpretat gresit comentariul meu. Omul acela, cum spunea si Alina, inaintea mea, nu are nicio motivatie sa faca pe „amabilul”. Iar cand da peste oameni ca tine, probabil ca este si mai determinat sa se poarte cum se poarta. Stii ce nu inteleg eu? de ce apelezi la serviciile lui, daca te dezamageste de fiecare data. Am avut si eu experiente neplacute cu Fan Courier si am trecut la DHL. „Dai un ban, dar stai in fata.” :)
Am inteles foarte bine articolul tau. Cred ca tu nu intelegi ca traim in Romania. Nu degeaba am ajuns de rasul Europei si nu degeaba vor majoritatea tinerilor sa plece. Succes cu schimbarile pe care ti le propui, dar nu uita ca toate astea sunt in ADN-ul oricarui roman: in vremea in care altii isi construiau imperii, dacii se chinuiau sa isi uneasca triburile; cuceriti apoi de romani, au invatat ce inseamna coruptia, indecenta si toate celelalte „calitati” pe care le-au promovat acestia; ulterior, pe cand altii infiintau universitati, romanii invatau ce inseamna politica si cum se conduce o tara; mai tarziu, se bateau cu pietre la Posada, ca in vremurile preistorice ale stramosilor lor; au trecut si acestea si au venit turcii, care i-au invatat ca daca ai bani, poti conduce tara… in fine, sunt cateva exemple dintre multe altele. Istoria e plina de „schimbari” esuate la romani. Dar poate tu vei fi un al doilea Mihai Viteazul, cine stie…
Uneori nu poţi alege ce firmă să-ţi aducă pachetul, pentru că site-ul de pe care comanzi are contract cu o singură firmă de curierat, iar tu te supui.
Cât despre ADN-ul oricărui român, nu suntem pe aceeaşi lungime de undă şi cel mai bine ar fi să nu mai continuăm discuţia în zona asta.
Mă bag și eu în discuție, ca românul :). Văd diverse motive legate de angajatori, salarii mici, lipsa motivației, condiții de lucru nasoale etc. Dragilor, nici nu se pune problema să invocăm astfel de motive chiar dacă din păcate sunt niște motive reale. Atâta vreme cât omul a plătit pentru un serviciu sau are niște așteptări de la un serviciu, are toate motivele ca acest serviciu să-i fie oferit așa cum se cuvinte. Că dacă e să o iei așa, poate și Cristian să zică că îl durea spatele de la cărat saci de ciment pentru construirea unor adăposturi pentru copii orfani și a vrut omul ca tura asta să i se aducă coletul sus. Ar fi fost o scuză bună după 100 de saci cărați în respectiva zi, mai ales dacă nici n-a apucat să mănânce, a transpirat ca un cal, iar în tot timpul ăsta mama sa bolnavă îl aștepta acasă ca să o ajute.
Primul pas în evoluție este să nu ne mai găsim atâtea motive și să facem ceva să evoluăm. Toți pornim (cu mici excepții) de la salariul minim pe economie, dar dacă nu facem decât să ne plângem și să ne găsim motive pentru cât de grea e viața, ce țară de rahat avem, angajatorii sunt niște nesimțiți etc., nu vom ajunge nicăieri. Sau poate că vom ajunge la 60 de ani gândindu-ne ce viață grea am avut și cât de nedrept este ca niște tinerei isteți să câștige mai bine decât noi, după ce, vorba aia, noi am muncit o viață întreagă și nu oricum, muncă grea nene. Singura diferență e că tinereii ăia au făcut ceva, au fost flexibili, s-au adaptat și n-au așteptat niciodată să li se ofere nimic.
Mulţumesc pentru comentariu! Chiar aduce multă valoare articolului.
No, c-am ajuns aici de pe linkul tău de la Dobra.
Deci: orice, orice prestare de servicii este un *ce* negociabil. Tu propui că ar fi o chestie clasică, livratul prin curier ar fi echivalent cu livrarea unei basculante cu bolovani.
O fi aşa, însă atunci îţi trebuie un contract bine definit şi explicit, care la nevoie să poată fi ţinut împotriva părţilor semnatare. Sigur că „e de bun simţ” să-ţi aducă ţie curierul fix până la apartament marfa, dar bunul simţ nu poate guverna pe termen lung interacţiunile. Pentru că, după cum ţi-au semnalat antecomentatorii, tot de bun simţ ar fi ca şoferul să aibă mai puţine responsabilităţi decât pot duce, nu mai multe.
Singura problemă din tot articolul ar fi faptul că omu’ n-a ştiut să-şi ţină gura şi să te înjure în gând. Restul problemelor sunt normale şi trebuie rezolvate prin negociere.
Îţi dai seama că dacă şi-ar fi ţinut gura şi m-ar fi înjurat în gând, plângerea n-ar mai fi existat. Nu m-a deranjat că i-am zis eu să urce până sus.
eu as fi avut un motiv cu adevarat intemeiat sa injur angajatii unei firme de curierat, dar nu am facut-o,! Ei de ce comit greseli ?
Asta este republica banana romanica si firmele care lucreaza aici. Targhetul celor de la Fan este sa expedieze cit mai multe colete, indiferent de satisfactia clientului. Nu dau 2 bani pe client atita timp cit si-a luat banii pe expeditie.
In saptamina de Black Friday nu au putut face fata livrarilor, insa unii din clienti destinari au REFUZAT COLETUL pe motiv ca nu a fost expediat la timp. Altii au primit televizoare si alte obiecte deteriorate si sa va imaginati ceea ce a urmat dupa aceea pentru ca la exteriorul coletul parea ok, insa dupa aceea cind au descoperit …curierul era prea departe pentru a mai constata ceva…iar celor de la Fan nu le place sa isi asume responsabilitati.
Pe piata exista insa si alte firme de curierat mai serioase, mult mai serioase decit cei de la Fan.
eugen c.
http://www.eco-metabond.ro
Există, bineînţeles, alternative. N-am mai avut probleme cu alte firme de curierat până acum şi am mai testat destule la noi în ţară.
Cel mai neserios curier de la OTTO Craiova este un anume Aurel..este mereu grabit,nemultumit,nu are sa dea rest..suna intr-una chiar daca i se spune ca voi cobori in 5 minute in cazul in care interfonul e stricat.Tine zeci de predici la telefon,cum ca nu sunt singurul client,ca are treaba,ma grabeste desi nu sunt acasa,amenintandu-ma cu returnarea coletului.A ajuns un lucru neplacut primirea unui colet din cauza acestui domn.As prefera sa-l iau de la posta,dar firma de la care comand nu are aceasta optiune.Numarul lui de telefon este 0766097909..in caz ca dati de el sa stiti sa-l evitati!
Cei de la FAN Courier sunt mai hoti decit Parlamentarii romani, te fac pe fata. Mai nou mi-au trimis un proces verbal cum ca unul din colete a fost avariat si atit, nu am primit coletul inapoi dovada ca este avariat…
Tigani de tigani…
Eugen C.
Buna ziua la toata lumea. Aveti dreptate ca cei de la Focsani sunt neseriosi. Am trimis si eu un pachet la Focsani si mi-a ajuns recipientele sparte. Nu mai zic ca nu a ajuns la timp. Mi-e rusine de rusinea lor. Si cita publicitate asi fac. Rusine.