Băă, şanţu’

Din ciclul: Iar cand voi fi mare si voi avea copii, voi avea ce povesti.

Era un banc, ceva gen:

Alinuţa şi mama ei mergeau prin cimitir. La un moment dat:

– Alinuţa, ai grijă să nu cazi în vre-o groapă
– Bineeeeee…

E un banc sec, dar se potriveşte perfect cu situaţia în care am fost pus astăzi.

Deşi e duminică, am făcut antrenament (pe mulţi îi uimeşte faptul că duminica fac antrenamente, dar eu m-am obişnuit deja). Şi .. de data asta am mers la Goleşti (un punctuleţ mic şi negru prezent pe foarte puţine hărţi ale României, care se află la câţiva kilometri «reali» de Focşani). Am mai fost acolo de nenumărate ori, deci n-ar fi trebuit să fie nimic deosebit de data aceasta.

Când am început alergarea de încălzire, mi-a trecut prin cap să conduc eu plutonul (adică să fiu eu primul ins din şirul indian tocmai format). Eram ăl’ mai şmecher dacă eram primu’. De ce? Habar n-am.

Învârtindu-ne pe acolo şi urmând traseul ca deobicei, am ajuns la un şanţ (nu ştiu de ce am avut tendinţa să scriu şanţ cu literă mare) de care ştiam cu toţii. În timp ce ne apropiam de el, m-am gândit să fiu eu mai politicos şi să le amintesc şi celorlalţi despre existenţa acelui canal de jumătate de metru adâncime.

Dintr-o singură răsuflare am strigant: „Şanţu’ băă”. Nici n-am apucat să termin bine că unde credeţi că m-am trezit? Era paradisul boscheţilor şi al noroiului puţin uscat. Da! Exact! Eram în şanţ (cred că de aici tendinţa de a scrie cu literă mare .. am un anumit respect faţă de el, mai nou).

Nu stiu cum am reuşit să fiu mai atent la ceea ce spun decât la ceea ce fac şi m-am trezit cu faţa lipită de pământ, cu piciorul în gaură şi cu un zâmbet până la urechi.

Colegii mei se prăpădeau de râs. E şi normal pentru că tocmai făcusem o fază demnă de filmele cu proşti. Partea proastă era că, în cazul de faţă, eu eram prostul. Bine, eu râdeam cu ei … n-aveam de ce să mă supăr pentru că eram conştient de isprava mea. Plus că fapta în sine mi se părea amuzantă chiar dacă eu eram cel care o păţise.

Articolul vine (bonus) cu un sfat: Înainte să aveţi grijă de ceilalţi, încercaţi să fiţi atenţi pe unde călcaţi!

23 Comments

  1. Dusha 26 iulie 2009
  2. PanTeraS 26 iulie 2009
    • Cristian Florea 26 iulie 2009
  3. xmusikxkod 26 iulie 2009
    • Cristian Florea 26 iulie 2009
  4. The BeastMaster 26 iulie 2009
    • Cristian Florea 26 iulie 2009
  5. Neamtu' 26 iulie 2009
    • Cristian Florea 26 iulie 2009
  6. Marian 26 iulie 2009
    • Cristian Florea 26 iulie 2009
  7. Axel 26 iulie 2009
    • Cristian Florea 26 iulie 2009
  8. Alexander 26 iulie 2009
    • Cristian Florea 26 iulie 2009
  9. XtincT 26 iulie 2009
  10. Adi 27 iulie 2009
  11. gaby 27 iulie 2009
    • Cristian Florea 27 iulie 2009
  12. gaby 27 iulie 2009
    • Cristian Florea 27 iulie 2009
  13. fLn 27 iulie 2009
    • Cristian Florea 27 iulie 2009

Leave a Reply