Banii te alimentează cu fericire

Am petrecut foarte mult timp departe de casă printre locuri şi cu oameni pe care mulţi dintre voi nici nu vi le imaginaţi. Am stat în cantonamente cu zilele, cu săptămânile şi, mai nou, ştiu cum este să dormi în alt pat departe ai tăi o lună întreagă.

Majoritatea timpului l-am petrecut cu oameni de vârsta mea, adică oameni care încă depind de părinţi din punct de vedere financiar, iar singurul lor venit este alocaţia sau, poate, o indemnizaţie de maxim 100 de lei furnizată o dată la câteva luni, că aşa e în România.

Am văzut oameni fără niciun leu în buzunar, oameni cu mai mulţi bani decât un salariu pe o lună întreagă şi chiar persoane care îşi făceau calculele ca să le ajungă banii până la plecarea acasă. Să le ceri părinţilor un surplus în momentul în care ţi s-au terminat banii e puţin jenant. Înţeleg, se mai întâmplă, dar e aiurea să-i ceri din 3 în 3 zile bani mamei tale, doar pentru că tu nu eşti în stare să ţii de 50 de lei cum trebuie.

Mi-a plăcut să analizez aceşti oameni, fie ei cu buget ridicat sau cu portofelul gol, mi-a plăcut să le urmăresc activităţile, mişcările, spusele, ca în cele din urmă să trag concluzii şi să analizez.

Când n-ai bani, de cele mai multe ori, n-ai chef de nimic. Fie că trebuie să mergi în parc să te plimbi, sau să dai o fugă până la magazin cu ai tăi prieteni, deşi ştii că nu-ţi cumperi nimic, pari a vrea să stai în casă. Am văzut oameni care găseau tot felul de motive numai ca să nu mai iasă din casă.

– Trebuie să mă sune mama, zice, nu vin.
– Păi nu poa’ să te sune şi dacă eşti afară?
– Ei, ba da, dar afară e trafic, gălăgie, prefer să rămân în cameră.
– Bine, cum zici tu.

A doua zi, după ce vorbeşte cu maică-sa care îi trimite bani:

– Auzi, nu mergi să ne plimbăm? zice
– Da’ nu tre’ să te sune maică-ta? Că parcă ieri de-aia n-ai ieşit
– Lasă că mama mă poate suna şi dacă sunt afară
– Păi cum? Şi ieri putea
– Lasă, acu’ am bani (şi ridică din sprâncene ca şi cum s-ar mândri cu asta)

E incredibil cât de mult depindem de bani. Fie că ştii că ieşi doar să te plimbi, fără să cheltuieşti nimic, una e când prin portofel îţi bate vântul şi alta când ai măcar 10 lei acolo, pentru orice eventualitate. Totuşi, am impresia că starea asta ţine doar de psihic, de nimic mai mult.

    1. seoslayer joi, 18 februarie 2010, 10:50
      • Cristian Florea joi, 18 februarie 2010, 17:18
    2. ionut andrisan joi, 18 februarie 2010, 12:06
      • Cristian Florea joi, 18 februarie 2010, 17:18
    3. A.Dragos joi, 18 februarie 2010, 14:21
      • Cristian Florea joi, 18 februarie 2010, 17:22
    4. Neamtu' joi, 18 februarie 2010, 13:59
      • Cristian Florea joi, 18 februarie 2010, 17:19
    5. Andrei Bibire joi, 18 februarie 2010, 14:48
    6. Zoly joi, 18 februarie 2010, 16:07
    7. Alex vineri, 19 februarie 2010, 21:42
    8. Andrei luni, 22 februarie 2010, 18:14

    Adaugă un comentariu